Unii savanți religioși vorbesc despre observatori, ființe străvechi care au coborât și le-au predat oamenilor cunoștințe interzise.
Și ce a fost primul lucru pe care l-au schimbat?
Ochii.
L-au învățat pe om să vadă în moduri în care nu era menit să vadă.
Atunci a început nebunia.
Pentru că ce este vederea decât o intruziune nelegiuită?
O mie de zei te privesc în orice moment.
Fiecare civilizație, Babilon, Egipt, mayașii, Vaticanul, l-au sculptat în piatră.
Un singur ochi, fix, care nu clipește.
Ochiul lui Ra, care arde cu pedeapsa divină.
Ochiul Providenței, veghind de pe bancnota de un dolar, țesut în arhitectura puterii.
Simbolul Illuminati, vorbind prin coridoarele întunecate ale istoriei.
Al treilea ochi, promițând iluminarea, dar cu ce preț?
Ce au toate în comun?
Controlul.
Ochiul atotvăzător nu este un simbol al înțelepciunii.
Este un sigiliu al dominației.
O reamintire că cineva, ceva, te veghează mereu.
Supraveghetorii nu sunt binevoitori.
Sunt gardieni de închisoare.
Fiecare obiectiv de cameră, fiecare scanare biometrică, fiecare sistem digital de recunoaștere a irisului.
Ei construiesc noul ochi.
Există lucruri în lumea asta pe care doar puțini le pot vedea.
Acei câțiva, nu vor mai dormi niciodată bine.
Se spune că ochii sunt ferestrele sufletului, dar dacă sunt cuști?
Ce-ar fi dacă văzul în sine ar fi o capcană?
O farsă crudă jucată trupului pentru a ne ține legați de această realitate?
În cartea Genezei, primii oameni erau orbi.
Nu în sens fizic, ci într-un mod mult mai rău.
Ei au existat în fericire, ignoranți în ceea ce privește binele și răul.
”Și atunci șarpele a șoptit și a luat fructul și ochii ei s-au deschis.”
În momentul în care omenirea a căpătat vedere, ne-am pierdut inocența.
Lumea pe care o vedem este un văl.
Ochii nu dezvăluie adevărul.
Îl ascund.
Te fac să crezi în iluzia formei, a timpului, a spațiului.
Dar în întuneric, când ochii nu mai văd, atunci adevărul iese la iveală.
Și când se va deschide complet, nici măcar nu vom ști că suntem sclavi.
Cei mai puternici oameni din lume își acoperă un ochi în fotografii.
De ce ridiculizare?
E un semnal.
E un drept.
Auzi o bătaie în ușă.
E trecut de miezul nopții.
Nu te aștepți la vizitatori.
Te uiți prin vizor.
Doi copii stau nemișcați în prag.
”Putem intra?”
Vocile lor sunt plate, robotice.
Eziți.
Ceva nu este în regulă.
Încerci să te concentrezi asupra fețelor lor, dar ochii lor, ochii deținătorului, sunt doar goluri negre.
O teroare rece, primordială te cuprinde.
Trântești ușa.
Nu dormi în noaptea aceea.
Aceste povești sunt peste tot, din Texas până în Anglia și până la satele îndepărtate din Europa de Est.
Copii cu ochi negri ca smoala care apar în fața străinilor și cer să fie lăsați să intre.
Dacă îi lași să intre, ți se întâmplă ceva.
Ți se ia ceva.
Cei care supraviețuiesc întâlnirii relatează că s-au simțit rău timp de luni de zile, chinuiți de coșmaruri, bântuiți de siluete întunecate în vederea lor periferică.
Sunt demoni, extratereștri, o eroare în structura realității?
Unii cercetători spun că înainte ca o persoană să moară în mod misterios, aceștia raportează adesea că au văzut o siluetă cu ochii complet negri cu câteva zile înainte.
Ultimul lucru pe care îl văd înainte de moarte, o poartă a întunericului care îi privește înapoi.
Se spune că atunci când privești în abis, abisul te privește înapoi.
Dar dacă... într-o zi, abisul face primul asta?
O mamă își verifică monitorul pentru bebeluși noaptea.
În loc de copilul ei, există o față, propria ei față, dar cu ochi goi și înnegriți.
Un bărbat se uită în oglindă și își privește reflexia cum clipește, chiar dacă nu a făcut-o.
O femeie dintr-un tren se uită la un bătrân aflat vizavi de ea.
Nu are chip, doar două gropi negre căscate acolo unde ar trebui să fie ochii lui.
Fie își sacrifică ochiul, fie altceva îl ia.
Există ceva ce Vaticanul nu îți spune despre viziunile religioase.
Când sfinții au văzut îngeri sau pe Fecioara Maria, mulți dintre ei și-au pierdut apoi vederea.
Unii au orbit de un ochi.
Unora, precum Sfânta Lucie, li s-au scos ochii, totuși ea a continuat să vadă.
Miraculos?
Poate.
Sau vedea ceva ce nu ar fi trebuit niciodată văzut?
Apoi sunt statuile care plâng, Fecioarele Maria cărora le curge sânge din ochi.
Biserica le numește miracole.
Dar dacă sunt avertismente?
Ce se întâmplă dacă ceva dincolo de această lume veghează prin ei?
Ce-ar fi dacă fiecare icoană sfântă cu ochi sculptați ar fi o gaură de cheie, iar ceva din cealaltă parte s-ar uita înapoi la noi?
Există o veche superstiție care spune că, dacă vezi vreodată o siluetă cu ochi prea întunecați, prea adânci, nu trebuie să răspunzi.
Nu te uita înapoi, nu clipi, pentru că dacă o faci, își va aminti de tine.
Și într-o zi te vei trezi cu o bătaie la ușă.
Și când te vei uita prin vizor, nu va fi nimic acolo decât întuneric.
Dar vei ști că încă te privește, mereu te privește.
https://emmspiracy.com
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere, adaptare și sincronizare:
Miruna Moșilă, Șerban Mircea Constantin
Comentarii
Trimiteți un comentariu