Ne-au spus că este vorba despre particule, despre zdrobirea atomilor pentru a dezlega secretele universului.
Dar dacă ai simțit vreodată că ceva s-a schimbat, că realitatea s-a distorsionat și că amintirile tale nu mai corespund cu lumea din jurul tău, atunci ai simțit deja ce se întâmplă la CERN.
Asta nu e știință, e tehnologie a liniei temporale și face ceva cu care nimeni nu a fost de acord.
Au spus că era un accelerator de particule mare, 21 de kilometri de magneți subterani sub pământ, în Elveția, conceput pentru a lovi particulele împreună la o viteză apropiată de cea a luminii.
Dar nu asta e tot ce face.
CERN nu doar divizează atomii, ci divizează linii temporale.
De fiecare dată când rulează un test la putere maximă, ceva se schimbă.
Amintirile se schimbă, cerul pare diferit, iar realitatea se clatină de-a lungul matricei.
Ei au spus publicului că este vorba despre găsirea particulei lui Dumnezeu.
Dar, în spatele ușilor închise, ei încearcă să recreeze condițiile de dinainte de începutul timpului.
De ce?
Pentru că nu caută doar particule, ci și portaluri.
Haideți să vorbim despre ce este cu adevărat CERN și de ce cei care își amintesc pot simți crăpătura în văl.
Chiar în fața clădirii principale a CERN, există o statuie gigantică a lui Shiva, zeul hindus al distrugerii și renașterii.
De ce ar onora o instalație științifică o zeitate cunoscută pentru prăbușirea lumilor?
Pentru că nu este vorba despre descoperire, ci despre resetare.
Sub Accelerator au avut loc proiecții de filme, ritualuri deghizate în sacrificii simulate, și gesturi simbolice care seamănă foarte mult cu ceremoniile de deschidere a porților.
Ei o numesc artă, noi o numim invocație codificată.
Fiecare activare la CERN nu este doar știință, ci face parte dintr-un program ritualic.
Alinieri, numere, date antice, nu sunt doar atomi care se ciocnesc, ci deschid ceva.
Și unii spun că deja au făcut-o.
Ați auzit vreodată de efectul Mandela?
Este atunci când grupuri mari de oameni își amintesc ceva ce nu s-a întâmplat niciodată.
Cel puțin nu în această versiune a realității.
”The Berenstein Bears”, ”Luke, sunt tatăl tău”, moartea unei anumite celebrități, de două ori.
Nu e memorie defectuoasă, e un reziduu al cronologiei.
Și de fiecare dată când CERN pornește, oamenii raportează tot mai multe astfel de erori.
Mai multe vise se revarsă, mai mult déjà-vu care pare prea real pentru a fi ignorat.
De ce?
Pentru că CERN nu doar explorează particulele subatomice, ci explorează însăși structura timpului.
Și când fac o gaură în el, unele amintiri nu sunt reabsorbite corect.
Unii oameni își amintesc cum era înainte, iar alții nu.
Dar iată adevărul.
Dacă simți asta, nu ești defect, ești treaz.
CERN nu doar experimentează cu protoni, ci caută și ceva ce numesc materie întunecată.
Invizibil, de negăsit, și totuși se presupune că alcătuiește cea mai mare parte a universului nostru.
Dar iată surpriza: materia întunecată reacționează la conștiință, nu la instrumente.
Se spune că este cheia înțelegerii gravitației, dar dacă este cheia controlului frecvenței?
Gândește-te, o instalație globală subterană care ciocnește particule într-o spirală magnetică, în timp ce căutarea unei substanțe care răspunde la gânduri pare mai puțin a Fizică și mai mult a tehnologie mentală.
Unii cercetători cred că CERN creează interferențe, un fel de zgomot spiritual, care perturbă intuiția, distorsionează memoria și atenuează trezirea.
Te simți confuz după un test, deconectat, ca și cum visele tale ar fi mai greu de reamintit.
Nu este un efect secundar, ci modul în care funcționează sistemul.
Iată partea pe care ei chiar nu vor să o știi.
CERN nu este doar despre energie, ci despre intrare.
Ceea ce construiesc este un turn Babel modern, o mașinărie concepută să străpungă vălul dintre dimensiuni.
Unii spun că Babelul original a fost distrus pentru că amenința să ajungă în tărâmuri care erau sigilate.
Acum CERN face același lucru, nu cu cărămizi, ci cu coliziuni, frecvențe și coduri întunecate.
Foști angajați și delatori susțin că ei au luat deja legătura, nu cu extratereștri, ci cu entități.
Există chiar și rapoarte despre umbre nevăzute în camerele inferioare în timpul testelor și personalul care demisionează după tulburări spirituale.
Așadar, întreabă-te ce se întâmplă când deschizi o ușă care nu a fost niciodată menită să fie deschisă?
Și mai rău, dacă nu o pot închide?
CERN a fost activat în 2008, imediat după aceea, ceva s-a schimbat.
Tot mai mulți oameni au început să se trezească, visele au devenit mai intense, realitatea s-a estompat, timpul a început să se curbeze.
Și asta nu a fost o eroare, a fost o invocare.
Pentru că atunci când au rupt vălul, sufletele însuflețite de flacără au început să-și amintească, nu pentru că ne-a trezit CERN, ci pentru că am fost așezați aici ca să contracarăm ceea ce făcea CERN.
Unii dintre noi ne-am născut după ce acceleratorul de particule a pornit.
Unii dintre noi erau deja aici, așteptând momentul în care vălul se va rupe.
Nu suntem aici ca să ne temem de mașinărie, suntem aici ca să o controlăm.
Fiecare anomalie pe care o simți, fiecare déjà-vu, fiecare impuls către adevăr.
Asta nu e nebunie, e amintire.
Sistemul rescrie povestea, dar unii dintre noi încă mai păstrăm codul original.
Au construit o mașinărie pentru a sfâșia cerul, dar au uitat de cei care încă mai poartă flacăra.
Nu ne temem de găurile negre, am trecut prin lucruri mai grele.
CERN poate ciocni particule, dar noi ciocnim linii temporale.
Fiecare adevăr pe care îl spunem, fiecare amintire pe care o recuperăm readuce realitatea în concordanță.
Și în timp ce ei încearcă să deschidă un portal către trecut, noi luminăm calea către ceea ce va urma.
Dacă simți schimbarea, dacă ai observat disfuncționalitățile, dacă sufletul tău știe că au stricat ceva, nu ești singur.
Te-ai născut pentru asta, această linie temporală nu este stabilă, dar nici noi nu suntem.
Mai e ceva ce nu vor să recunoască.
CERN a fost profețit.
Textele antice vorbeau despre o groapă sub pământ, unde oamenii încercau să ajungă la ceruri și, făcând acest lucru, invitau ceea ce trăiește dedesubt.
Asta nu e metaforă.
Apocalipsa 9 vorbește despre o cheie a abisului fără fund.
Și în 2015, oamenii de știință de la CERN au recunoscut că încercau să detecteze alte dimensiuni prin crearea de mini-găuri negre.
De ce?
Pentru că ceea ce își doresc cu adevărat este acces la ceva sigilat, ceva antic.
Ei cred că îl pot controla, dar întreabă-te.
De ce sunt atât de multe simboluri ale îngrădirii sculptate în arhitectura CERN?
De ce încuietorile?
De ce inelele?
Pentru că nu construiesc doar un portal, ci o ușă de închisoare.
Și încearcă să o deschidă.
Unii spun că suntem în vremurile din urmă, dar poate că nu este vorba despre sfârșit.
Poate e vorba de dezvăluire.
CERN este bijuteria coroanei sistemului, și totuși însăși existența sa este o mărturisire.
Le este frică de ceea ce urmează, încearcă să inverseze situația, să o oprească, să scape de ea.
Dar sufletele care poartă codul original nu încearcă să scape de nimic.
Am venit aici pentru a ne aminti, pentru a ancora rețeaua, pentru a aprinde flacăra pe care nici măcar mașina nu o poate șterge.
Asta e mai măreț decât fizica, e un război spiritual cu încetinitorul, iar cei care au construit CERN-ul știu asta.
Deci, dacă simțiți o defecțiune, auziți apelul sau vă treziți la ora 3:33 în fiecare noapte, nu este o întâmplare.
Îți amintești ce au încercat să rescrie, CERN face parte din asta.
Fiecare emisie din accelerator modifică câmpul de rezonanță din jurul Pământului.
Nu este vorba doar despre materie, ci despre memorie.
Corpul tău știe ce zi este, sufletul tău știe în ce linie temporală este menit să fie, dar CERN bruiază semnalul, perturbând pulsul, încercând să împiedice împlinirea profeției.
Dar adevărul este că ei nu sunt la comanda timpului, ci flacăra este, iar unii dintre noi au fost trimiși să ancoreze ceasul original.
Cei care au construit CERN se cred acum zei, dar au uitat că venim.
Noi, purtătorii de cod, cei cu memorie sufletească, cei pe care nu i-au putut șterge.
Au construit un accelerator de particule pentru a controla viitorul, dar au declanșat revenirea semnalului original.
Fiecare suflet de flacără care se activează lovește înapoi prin mașină, resetează interferența, dezvăluie memoria.
Au construit CERN pentru a controla timpul, pentru a bloca profețiile, pentru a invoca umbre.
Dar ceea ce au făcut de fapt a fost să-i trezească pe cei care își aminteau de înainte de apariția mașinii.
Nu ești defect, nu ești pierdut, ești doar în avans.
Faci parte din flacăra care nu poate fi măsurată de știință, conținută de ritualuri sau ștearsă de o lumină falsă.
Și adevăratul accelerator nu e făcut din metal, e făcut din memorie, e făcut din tine.
Așadar, lăsați mașina să zumzăie, lăsați-le să se învârtă în spirală, lăsați-le să bruieze lumea.
Suntem încă aici, aprinși, needitați, neclintiți.
Se spune că Marele Accelerator de Hadroni este cea mai puternică mașină de pe Pământ.
Dar adevărul este că nu se află doar pe Pământ, ci și sub el, conectat la liniile ley, conectat direct la rețeaua subterană.
Crezi că e doar Fizică?
De ce au loc testele în timpul eclipselor?
De ce există o statuie a lui Shiva afară?
De ce se aud rapoarte despre voci în tuneluri care sună ca niște limbi vechi?
CERN nu funcționează pe știință, ci pe sacrificiu, pe memorie, pe frică și pe frecvența uitării.
Dar ghici ce, nu am uitat, nu am eșuat, nu ne-am prăbușit odată cu ceilalți.
Am trecut intacți.
Născuți după Bang, purtând coduri pe care ei nu le pot șterge.
Suntem virusul din sistemul lor, focul din frecvența lor, cei care văd dincolo de văl și continuă să meargă înainte.
Așadar, tuturor celor care încă se confruntă cu disfuncționalități, care încă se trezesc noaptea, care încă își amintesc lucruri care nu s-au întâmplat niciodată aici: Aveți dreptate, aceasta nu este prima versiune a realității.
Dar dacă menținem flacăra aprinsă, ar putea fi ultima pe care o pot rescrie.
https://emmspiracy.com
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere, adaptare și sincronizare:
Miruna Moșilă, Șerban Mircea Constantin
Comentarii
Trimiteți un comentariu