Adevărul întunecat din spatele premiilor Oscar - un ritual al puterii, sacrificiului și controlului.
Îți spun că e vorba de talent, îți spun că e vorba de celebrarea artei, îți spun că este vorba despre onorarea celor mai buni din lumea filmului.
Dar ce se întâmplă dacă Oscarurile nu au avut niciodată legătură cu filmele.
Ce ar fi dacă întreaga ceremonie este un ritual atent elaborat?
Nu pentru a recompensa pe cei mai buni, ci pentru a alege cine se ridică, cine cade și cine dispare pentru totdeauna.
Dacă idolul de aur pe care ei îl dețin nu este doar un trofeu, ci un semn al supunerii?
Dacă Oscarurile nu sunt o sărbătoare, ci un sacrificiu?
Și ce se întâmplă dacă cei care urcă pe scenă nu sunt niciodată cei care dețin cu adevărat controlul?
O imagine, o figură aurie ținând o sabie, în picioare pe un piedestal, un simbol al puterii, sacrificiului și transformării.
Unii spun că Oscarul seamănă cu idolii egipteni, în special cu zeul Ptah, zeitatea creației și a meșteșugului.
Alții spun că îl oglindește pe Nimrod, regele antic care a construit turnul Babel, care a căutat să se înalțe dincolo de limitele umane.
Dar un lucru este sigur: nu este doar un trofeu, ci un semn, un simbol al inițierii.
Pentru a arăta că cel care îl deține a fost ales, dar ales de cine?
Și pentru ce?
Premiile Oscar sunt un test și nu toată lumea îl trece.
Ai observat cum unii actori devin celebri peste noapte, în timp ce alții, în ciuda talentului imens, sunt împinși în obscuritate?
Ai observat cum unii câștigători par să dispară după victorie, carierele lor se prăbușesc la fel de repede cum au crescut?
Asta pentru că Oscarurile nu au legătură cu abilitatea actoriei, ele țin de control, țin de cine are dreptul să fie ridicat și cine este dat la o parte și șters.
Chadwick Boseman, un om care a murit prea devreme, doar pentru ca Oscarul său postum să îi fie răpit în ultima secundă - O insultă sau un mesaj.
Brendan Fraser - redus la tăcere, alungat, cariera sa distrusă și când în sfârșit se întoarce, i se înmânează un Oscar, dar numai după zeci de ani de exil și umilire.
Halle Berry premiată cu un Oscar, celebrată și apoi rapid abandonată de Hollywood ca și cum și-ar fi îndeplinit scopul.
Ce se întâmplă dacă câștigarea unui Oscar nu este o binecuvântare, ci un blestem?
Ce se întâmplă dacă, odată ce accepți idolul, soarta ta nu mai este în mâinile tale?
Ce nu îți spun despre câștig?
Oscarul are un preț, actorii care câștigă suferă adesea tragedii personale la scurt timp după aceea.
Unii dispar în scandaluri, nenorociri sau moarte, alții cad în irelevanță, ca și cum scopul lor ar fi fost îndeplinit și nu mai erau necesari.
Acest fenomen se numește blestemul Oscarului.
Dar dacă nu este deloc un blestem?
Dacă face parte din înțelegere?
Heath Ledger a câștigat Oscarul postum, după un rol care l-a consumat.
Philip Seymour Hoffman a câștigat, apoi a murit în mod misterios la scurt timp după aceea.
Robin Williams a fost premiat, lăudat, apoi găsit mort în circumstanțe care nu au fost niciodată destul de clare - coincidență sau un tipar?
Și ce se întâmplă cu cei care resping jocul?
Marlon Brando a refuzat premiul Oscar, trimițând în locul lui un activist nativ american.
Jim Carrey a batjocorit industria vorbind despre laturile întunecate ale Hollywood-ului și la scurt timp după aceea, cariera lui a luat o turnură neașteptată.
Joan Crawford s-a certat cu academia, doar pentru a fi trecută pe lista neagră și îngropată în dizgrație.
Joci jocul sau ești eliminat, iar la Hollywood nimeni nu este în siguranță pentru totdeauna.
Un idol de aur în centrul unei scene venerate de personalitățile puternice și influente din Hollywood.
Dar ce reprezintă cu adevărat Oscarul?
Și de ce câștigarea unuia înseamnă mai mult decât un simplu premiu?
O figură de aur ținând o sabie, așezată pe un piedestal.
Un simbol al puterii, al sacrificiului și transformării.
Unii spun că Oscarul seamănă cu idolii egipteni.
Mai exact, cu zeul Ptah, zeitatea creației.
și a meșteșugului.
Alții spun că îl oglindește pe Nimrod, vechiul rege care a construit Turnul Babel, care a căutat să se ridice dincolo de limitele umane.
Dar un lucru este sigur: nu este doar un trofeu, este o marcare, un simbol al inițierii, un semn că cel care îl deține a fost ales.
Dar ales de cine?
Și pentru ce?
Filmele nu sunt doar divertisment, sunt instrumente de influență.
Ele modelează cultura, rescriu istoria și programează masele.
Iar premiile Oscar, ele sunt sigiliul final al aprobării.
Ei îți spun ce filme să venerezi, indiferent dacă merită sau nu.
Ei îți spun cine este puternic și cine a fost dat la o parte.
Ei prezintă o iluzie de strălucire și farmec, în timp ce adevărata putere se ascunde în spatele cortinei.
Nu este vorba despre artă, nu este vorba despre talent.
Este vorba despre cine deține narațiunea și cine controlează viitorul.
Și sistemul nu dăruiește fără să aștepte ceva în schimb.
Așa că data viitoare când te uiți la premiile Oscar, întreabă-te: cine este recompensat, cine este sacrificat și cine deține cu adevărat controlul?
https://emmspiracy.com
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere, adaptare și sincronizare:
Miruna Moșilă, Șerban Mircea Constantin
Comentarii
Trimiteți un comentariu