Puterea nu este niciodată cedată de bunăvoie.
Ea nu dispare.
Se transformă, se adaptează, se ascunde în spatele unor noi simboluri, noi doctrine, noi nume.
Vaticanul nu s-a ridicat în detrimentul Imperiului Roman.
Este Imperiul Roman renăscut în umbră.
Creștinismul nu a cucerit Roma.
Roma a devenit creștinism.
Și sub cupola impunătoare a Bazilicii Sfântul Petru, sub sălile aurite ale Vaticanului, sub străzile pietruite ale vechii Rome, ceva și mai vechi rămâne ascuns, ceva îngropat, ceva care așteaptă.
Ce s-ar întâmpla dacă Imperiul Roman nu ar fi căzut niciodată cu adevărat?
Ce-ar fi dacă cel mai mare secret al său nu ar fi puterea sa militară, nici politica sa, ci ceva mult mai vechi?
Ceva ce a încercat să fie suprimat, doar pentru ca biserica să construiască peste ea ca o piatră funerară.
Aceasta nu este doar o poveste despre puterea furată.
Este o poveste despre ceva mult mai grav.
Înainte de Vatican, înainte de Roma, înainte chiar și de Etruscans, pământul pe care se află Bazilica Sfântul Petru acum era deja sacru, dar nu pentru Hristos.
Dealul Vaticanului a fost odată un loc de ritualuri, un loc unde s-a vărsat sânge în onoarea zeilor acum șterși din istorie.
Din zvonuri, adevăratul motiv pentru care biserica și-a construit imperiul aici nu a fost să-l glorifice pe Hristos, ci să pecetluiască ceva înăuntru.
Etruscans venerează zeități mai vechi decât Roma, zei care cereau sacrificii.
Se spunea că ritualurile lor implică porți, portaluri între această lume și altceva.
Romanii se temeau de ceea ce se afla sub propriul lor oraș.
Lumea subterană, Mundus, era un loc în care erau sigilate cu pietre grele, deschise doar pentru anumite ritualuri.
De ce le era atât de frică?
Vaticanul a fost construit chiar peste arena lui Nero, unde creștinii erau măcelăriți în spectacole de sânge.
Pământul de sub Bazilica Sfântul Petru este îmbibat de moarte.
Ce energii a revendicat biserica prin construirea aici?
A moștenit biserica mai mult decât puterea romană?
A moștenit frica Romei?
Sub Vatican se află ceva mult mai vechi decât Bazilica Sfântul Petru, ceva mai vechi decât Roma însăși.
Tunelurile de sub oraș nu sunt doar căi de evacuare, sunt derivații, canale ducând în jos.
Mult mai adânc decât recunoaște orice document public, există zvonuri despre uși care au rămas sigilate timp de secole, de pasaje care duc spre locuri de unde nimeni nu se întoarce.
Necropola este doar începutul.
Mormintele antice pe care turiștilor li se permite să le vadă sunt doar stratul de suprafață al ce se află dedesubt.
Mergi mai adânc și vei găsi ruine pe care Roma însăși a încercat să le șteargă.
Mithraeum sub Vatican - un templu subteran dedicat zeului persan Mithra, a cărui cult practică ritualuri de sânge.
Unii cred că creștinismul nu a înlocuit mitraismul, ci l-a absorbit, transformându-i riturile într-o nouă credință, păstrându-i în același timp cele mai secrete tradiții vii în umbră.
Camerele Pierdute - camere despre care se zvonește că ar conține artefacte: interzise, cărți de cunoștințe precreștine, relicve ale unor zei mai vechi decât Biblia.
O anumită zonă este închisă pe termen nelimitat.
Este ascunsă în spatele zidurilor Vaticanului, unde nicio lumină nu ajunge.
Se poate oare ca Vaticanul nu doar să păstreze relicve creștine, ci ascunde ceva mult mai vechi?
Vaticanul a fost construit pe moarte, dar dacă sacrificiile nu s-ar fi sfârșit niciodată cu adevărat?
Biserica a fost mult timp asociată cu dispariția, de la scandaluri la zvonuri șoptite despre lucruri prea întunecate pentru a fi spuse cu voce tare.
Ce se întâmplă dacă acestea nu sunt doar crimele unor oameni corupți, ci ecouri ale ceva mult mai grav?
Emanuela Orlandi, fata de la Vatican care a dispărut în 1983.
Teoriile variază de la trafic de persoane la șantaj, dar unii suspectează că dispariția ei face parte dintr-un plan mult mai vechi.
Acoperirea abuzurilor asupra copiilor de către Vatican, nu doar crime, ci un ritual, tipul de abuz care datează de secole.
Este vorba doar de corupție sau este umbra unei practici mai vechi pe care și Roma a executat-o odată în secret.
Mirosul sângelui în tuneluri - muncitorii care s-au aventurat la anumite adâncimi sub Vatican au raportat un miros metalic în aer.
Mirosul inconfundabil al petelor de sânge de pe piatră care nu au fost niciodată spălate.
Ce s-a întâmplat acolo jos?
Biserica predică mântuirea, dar istoria ei este una a morții.
Ce se întâmplă dacă cel mai mare secret al Vaticanului nu este ceea ce venerează, ci pe cine?
Dacă vechii conducători ai Romei știau ceva, dacă și-au construit imperiul în jurul unui secret prea periculos pentru ca lumea să afle, atunci ce s-a întâmplat cu acea cunoaștere când biserica a preluat puterea?
Au distrus-o sau au păstrat-o, răstălmăcind scopul ei pentru propriul lor control?
Ar putea fi ca sub Vatican, sub Roma însăși, să se mai frământe ceva?
Există cei care cred că Vaticanul nu este doar o instituție religioasă.
Este un gardian, un păstrător al unui pact străvechi.
Un pact pecetluit în sânge, reînnoit în umbră, continuat în secret.
Și când va veni timpul când lumea va începe să se trezească, se vor crăpa temeliile Vaticanului, și ce va ieși la suprafață?
https://emmspiracy.com
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere, adaptare și sincronizare:
Miruna Moșilă, Șerban Mircea Constantin
Comentarii
Trimiteți un comentariu