Ei spun că piramidele au fost construite cu unelte de cupru și forță de muncă.
Dar dacă adevărul este mult mai periculos?
Dacă le-au construit cu ajutorul soarelui?
Știm că lumina soarelui concentrată poate străpunge hârtia, dar extindem acest lucru cu lentile gigantice lustruite, cupole cristaline, oglinzi solare, fascicule focalizate de lumină care puteau tăia, topi și fuziona piatra precum untul.
Nu este o teorie, aceasta este știință cunoscută.
Îl folosim astăzi în cuptoarele solare, așa că de ce vedem semne ale acestor cunoștințe străvechi împrăștiate în întreaga lume?
Blocuri de piatră în Peru și Egipt, fără urme de daltă, fără linii de carieră, doar margini topite, suprafețe vitrificate, îmbinări, topite cu o astfel de precizie încât nici măcar un fir de păr nu poate aluneca printre ele.
Aceasta nu este eroziune, nu este măiestrie primitivă.
Este o tehnologie bazată pe lumină, îngropată la vedere.
Au numit-o cultul soarelui, dar era vorba de cult sau de inginerie?
Obeliscurile indică spre cer, ca niște antene.
Templele se aliniază cu echinocțiile solare, zei ai soarelui, ochii lui Ra, flăcările cerurilor, ca și cum acestea nu ar fi fost doar metafore.
Erau instrucțiuni, amintiri, avertismente.
Miturile spun că zeii i-au dat omului foc, dar nu au spus niciodată cum.
Poate că focul nu a venit de pe Pământ, ci din cer.
Și poate că nu am pierdut cunoașterea, poate că a fost luată.
Să ne uităm la dovezi, la lucrurile pe care nu ne-au învățat niciodată la școală.
În Peru, în locuri precum Sacsayhuamán și Ollantaytambo, blocuri de piatră care cântăresc sute de tone sunt îmbinate ca un puzzle 3D.
Fără goluri, fără mortar, fără urme de unelte.
Unele pietre arată ca și cum ar fi fost înmuiate, chiar topite la locul lor.
Acum să schimbăm cu Egiptul, la piramide.
Blocuri de granit, unele de peste 70 de tone, ridicate și plasate cu precizie chirurgicală.
Totuși, uneltele de cupru nici măcar nu puteau zgâria granitul, deci ce le-a dat forma asta cu adevărat?
În unele zone, piatra prezintă semne de vitrificare, glazurare, aproape ca sticla.
Aceasta nu este eroziune naturală, ci ceea ce se întâmplă atunci când piatra este expusă la căldură intensă, de tipul celei produse de cuptoarele moderne sau de cuptoarele solare.
Știința modernă a recreat asta.
În Franța, cuptorul solar Odeillo folosește oglinzi pentru a concentra lumina soarelui.
Topește rocă, vaporizează metalul, așa că, dacă putem face asta acum, de ce nu acum mii de ani?
Și dacă anticii nu doar că au exploatat soarele, ci l-au înțeles mai bine decât noi?
Unii cred că au creat lentile gigantice realizate din cristal, obsidian sau din materiale pierdute acum.
Au găsit chiar și sisteme optice, lentile în Mesopotamia antică, datate de peste 3000 de ani.
Dacă existau unele mici, cine poate spune că nu au avut din cele mai mari?
Ceea ce vedem în întreaga lume, temple aliniate, piatră topită, blocuri fuzionate, nu este un mit.
Este un reziduu al tehnologiei solare, o tehnologie ștearsă, îngropată și denumită greșit ca fiind primitivă.
Întreabă-te, de ce sunt atât de multe situri antice aliniate cu soarele?
De ce nu au rămas unelte în urmă?
Doar rezultate care sugerează energie și precizie?
De ce vorbeau legendele despre zei care proveneau din cer aducând cunoaștere și foc?
Pentru că poate focul acela nu era simbolic, poate era solar, poate că a fost transformat într-o armă și poate că motivul pentru care ni se spune că este imposibil este pentru că adevărul este prea puternic?
Se spune că mitologia este doar o poveste.
Dar dacă poveștile nu ar fi niciodată ficțiune, ci doar adevăr criptat?
Hai să vorbim despre zeii soarelui.
În Egipt, Ra, zeitatea solară, zeul creației.
Dar Ra nu era doar venerat, ci era și integrat în arhitectură.
Templele erau aliniate perfect cu evenimente solare, obeliscuri care acționează ca niște cadrane solare gigantice, poate chiar conductori solari.
Ochiul lui Ra, nu un simbol al vegherii, ci al arderii, al energiei, al luminii concentrate.
În aproape fiecare civilizația antică, soarele este central.
Dar de ce?
De ce nu luna sau stelele?
Pentru că soarele era putere, literal, utilizabilă, putere modelatoare a lumii.
În textele vedice din India, zeii foloseau arme de lumină.
În Sumer se vorbește despre zei care coboară cu o strălucire care i-a orbit pe oameni.
Grecii ne-au dat Apollo, zeul Soarelui și al cunoașterii, iar în Mesoamerica, Teotihuacan înseamnă literal locul unde oamenii devin zei.
Are o structură solară, precisă, intenționată.
Toate indică același adevăr.
Anticii nu doar venerau soarele, ci îl foloseau, iar trucul este că l-au codificat în orice, în limbaj, în piatră, în ritual.
Pentru că în momentul în care transformi puterea într-un zeu, oamenii nu se mai întreabă cum funcționează: ”Zeii au făcut-o”, fără întrebări, fără rezistență, doar ascultare.
Ce-ar fi dacă venerarea soarelui ar fi doar memoria ritualizată a tehnologiei pierdute?
O modalitate de a-i păstra secretele care sunt ascunse în spatele mitului, până când cineva și-a amintit cum să-l citească.
Și poate `cineva` ești tu.
Pentru că nu vorbim doar despre energie aici, ci despre control, memorie și un război pentru a ține umanitatea în întuneric.
Adevărul nu a dispărut niciodată, era doar ascuns la vedere.
Dacă străvechile civilizațiile folosesc soarele ca instrument, atunci undeva ar trebui să existe încă urme ale acelei tehnologii.
Și sunt ascunse la vedere, etichetate greșit, respinse sau încuiate ca artefacte misterioase.
Să începem cu lentila Nimrud, găsită în Asiria.
O bucată reală de cristal de stâncă șlefuit într-o formă convexă.
Au numit-o decorațiune, dar unii cred că era o lupă funcțională sau chiar o parte a unui telescop.
În lumea vikingilor, au găsit lentile fabricate din sticlă islandeză foarte lustruite, perfecte optic, nu pentru bijuterii, ci pentru a vedea, pentru a focaliza, poate chiar ardere.
Și ce zici de `infama` baterie de la Bagdad?
Un vas ceramic cu o tijă de cupru și dop de asfalt.
Era o baterie primitivă, un dispozitiv de vindecare sau o parte a unui sistem energetic mai amplu?
Apoi, există dodecaedrul roman.
Zeci au fost găsite în toată Europa, nimeni nu știe ce sunt.
Dar simetria lor ciudată și găurile perfecte sugerează optică, aliniere sau chiar manipulare a luminii.
Dar acestea nu sunt izolate, sunt urme ale unei lumi pierdute în care tehnologia nu era metal și fire, ci lumină, cristal și soare.
Și să nu uităm de oglinzi.
În China, arheologii au descoperit oglinzi antice din bronz care reflectă lumina soarelui în moduri ciudate, aproape codificate.
În Grecia, legendele vorbesc despre oglinzile lui Arhimede folosite pentru a da foc navelor inamicului cu lumină solară.
Ni se spune că este imposibil, dar am recreat-o în laboratoare moderne.
Funcționează, deci întrebarea nu este dacă ar fi putut face asta.
Întrebarea este de ce ni se spune că n-ar fi putut?
De ce sunt aceste obiecte întotdeauna considerate ceremoniale, decorative sau întâmplătoare?
De ce orice indiciu despre optică avansată sau energie utilizată este măturat în liniște sub preșul istoriei?
Pentru că, dacă admitem că aveau această tehnologie acum 3.000, 5.000, chiar 10.000 de ani, atunci tot ce noi știm despre istoria omenirii, se prăbușește.
Și abia am început.
Ce-ar fi dacă soarele nu ar fi doar sursa lor de energie?
Dacă ar fi cheia pentru a debloca totul?
Am analizat dovezile, piatră topită, lentile pierdute, tehnologie solară, ascunse în mit, dar acum e timpul să le punem pe toate laolaltă, pentru că lumina nu era singura forță pe care o foloseau.
Ei au înțeles ceva mai profund, frecvență, vibrație, rezonanță.
În Egipt, camerele sonore din interiorul piramidelor nu erau doar spirituale, erau dispozitive acustice.
Granitul din camera regelui sună, la propriu.
Sarcofagul nu este un sicriu, este un rezonator.
În Malta, hypogeum-ul are o cameră în care vocea umană răsună la o frecvență specifică, 111 herți, legată de vindecare și stări alterate de conștiință.
A fost un accident sau inginerie sonoră antică?
În întreaga lume, anticii au construit având în minte armonicele, cercuri de piatră acordate la frecvențele Pământului, tuneluri subterane care murmură, pereți care conduc sunetul, structuri care amplifică vibrațiile, Acum combinați asta cu lumina.
Lumina este frecvență, sunetul este frecvență, vibrația este energie.
Ce-ar fi dacă nu ar fi instrumente separate, ci un sistem unificat?
Gândește-te, ce lentile să folosești pentru a direcționa lumina, camere pentru a canaliza sunetul, pietre care păstrează vibrația...
Nu este vorba de prostii spirituale.
E fizică antică, Tesla a spus-o cel mai bine: Dacă vrei să afli secretele universului, gândește în termeni de energie, frecvență și vibrație.
Și poate că nu a fost primul care a descoperit asta, poate că și-a amintit.
Pentru că adevărul e că nu redescoperim această cunoaștere, ci o recuperăm, bucată cu bucată, frecvență cu frecvență, din cenușa unei lumi uitate care stăpânea cândva lumina, sunetul și piatra.
Este posibil ca acestea să nu fie doar unelte, ci o rețea energetică globală alimentată de soare, activată de sunet și îngropată sub timp.
O grilă care ar putea fi încă acolo, așteptând să fie reactivată.
Acum haideți să vorbim despre o redescoperire pe care ei nu o doresc amplificată.
mormântul regal din Abydos, o structură îngropată adânc sub nisipuri, masivă, megalitică și construită într-un stil care precede Egiptul dinastic cunoscut.
energia din interior depășește limitele.
Cercetătorii au raportat senzații intense de vertij și amețeli și chiar euforie.
Aspectul seamănă mai mult cu un generator decât cu un mormânt.
Iar acustica, la fel ca piramida, ea cântă.
De ce ar fi proiectat un mormânt pentru sunet dacă sunetul nu ar fi cheia?
Ce-ar fi dacă tot acest (ansamblu) lumină-sunet-vibrație nu ar fi ceva izolat?
Ce-ar fi dacă ar fi interconectat cu întregul Pământ?
Structuri antice precum piramidele, Stonehenge, Angkor Wat, Teotihuacán, toate sunt aliniate, nu doar cu stelele, ci și între ele.
Cartografiate împreună, ele formează o rețea trasată de-a lungul liniilor ley, nodurilor geomagnetice și ale frecvențe rezonante ale Pământului.
Acesta nu a fost un accident, a fost un sistem energetic global.
Templele ca amplificatoare, obeliscuri ca receptori, piramide ca stabilizatori, megaliți ca conductori ai energiei vindecătoare, poate chiar pentru comunicare.
O rețea la nivel planetar acum redusă la tăcere, îngropată sub orașe, jungle și minciuni.
Dar e încă acolo, așteptând latent.
Și poate că nu a fost menit să ne-o amintim, dar ne amintim bucată cu bucată, lumină cu lumină, frecvență cu frecvență și odată ce vezi modelul, nu poți să nu-l mai vezi.
Aceasta nu este doar istorie, acesta este adevărul pe care au încercat să-l șteargă și noi îl aducem înapoi.
https://emmspiracy.com
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere, adaptare și sincronizare:
Miruna Moșilă, Șerban Mircea Constantin
Comentarii
Trimiteți un comentariu