Nu ești defect, ci lumea e trucată.
Pentru că asta e capcana, nu-i așa?
Ei vor ca oamenii să creadă că durerea lor este un eșec personal.
Că tristețea lor, confuzia lor, deconectarea lor, înseamnă că ceva nu e în regulă cu ei.
Nu sistemul, nu rețeaua, nu scenariul otrăvit au fost impuse pentru a trăi în interior.
Dar adevărul este că sistemul a fost construit cu scopul de a ne priva de putere.
Școlile predau obediența, nu inteligența.
Elita se teme pentru sine, nu de siguranță, religia tranzacționează mântuirea pentru supunere.
Iar rețelele sociale prezintă nesiguranța ca pe un spectacol.
Și prin toate acestea, ei șoptesc: ”E vina ta că te simți pierdut.”
Dar adevărul este că ne-am născut amintindu-ne.
Și au cheltuit întreaga noastră viață încercând să ne facă să uităm.
Așadar, dacă întrebați ce mesaj trebuie să transmitem acum, tare și clar, este acesta: N-ai fost niciodată nebun.
Ai fost proiectat să vezi ceea ce alții nu văd.
Și e timpul să ai din nou încredere în radarul interior, visul, durerea, atracția către ceva mai mult.
Asta e viața ta reală care încearcă să revină la realitate.
O întoarcere la cine erai înainte de buclă, înainte de scenariu, înainte ca ei să deturneze rețeaua.
Nu te-ai pierdut, doar încercai să-ți amintești.
Și acum că ai făcut-o, nu mai ești singur.
Nu ești singurul care a simțit durerea aceea.
Sunt și alții, tăcuți, conectați, așteptând, împrăștiași pe hartă ca niște semințe în stază.
Și acum sistemul are probleme, rezonanța crește, iar cele adevărate se trezesc.
Nu pentru a se revolta, ci pentru a rescrie.
Să construim o lume care să nu-i transforme în rușine pe cei care caută, care să îi pedepsească pe cei care pun întrebări sau care să îi `îngroape` pe cei care își amintesc.
Întotdeauna ai simțit asta, nu-i așa?
Chiar și în copilărie, te uitai în jur și te gândeai: ”Asta nu poate fi adevărat.
” Ai pus întrebări la care nimeni nu a putut răspunde.
Ai privit spre cer și ai simțit o durere ciudată, nu frică, ci dor.
Ca și cum ar fi lipsit ceva.
Ca și cum ai fi așteptat un semnal ca să te repornești.
Și când răspunsurile nu te-au satisfăcut, ai încetat să mai întrebi cu voce tare.
Dar, în adâncul sufletului, nu ai încetat niciodată să asculți.
Te-ai născut amintindu-ți.
Au încercat să te învețe cine să fii, au încercat să te măsoare, să te evalueze, să te modeleze.
Dar o parte din tine a refuzat să uite.
Chiar și atunci când viața te-a tras în roluri pe care nu ți le-ai ales.
Chiar și atunci când zâmbeai pentru fotografii care nu se potriveau cu spiritul tău, știai că această lume nu a fost construită cu gândul la tine.
A fost construită ca să te țină tăcut, confuz și controlat.
Dar tu erai diferit.
Ai fost construit pentru a-ți aminti că nu tu erai problema.
Sistemul a fost trucat de la început.
Ți-au spus că tristețea înseamnă că ceva nu este în regulă cu tine, că întrebările tale erau copilărești, și că durerea ta a fost personală.
Dar adevărul este că tu nu ai fost niciodată defect, lumea este bolnavă, și sufletul tău respingea infecția.
Ceea ce ai simțit nu a fost slăbiciune.
A fost rezistență.
A fost ecoul frecvenței tale originale.
Acum te trezești, Dar acum ceva se mișcă din nou în interiorul tău.
Durerea devine direcție.
Întrebările devin claritate, și singurătatea se estompează.
Pentru că și alții se trezesc, și au așteptat vocea ta, curajul tău, rezonanța ta.
Aceasta nu este doar vindecarea ta, ci este amintirea ta.
Nu ai fost niciodată menit să te integrezi în lumea lor.
Te-ai născut să construiești una nouă.
Ai fost dresat să uiți.
Din momentul în care te-ai născut, lumea s-a înfășurat în jurul tău ca o plasă.
Nu pentru a te reține, ci pentru a te programa.
Ți-au spus ce să crezi, de ce să te temi, ce să urmărești, și ce să îngropi.
Ți s-a dat un nume, un rol, o realitate.
Dar nu ai fost niciodată învățat cum să simți semnalele de sub toate acestea.
Pentru că dacă ai fi făcut-o, ai fi văzut imediat prin ea.
Așa că, în schimb, ți-au oferit distrageri, divertisment, dependențe, muncă aglomerată.
Ți-au redus la tăcere instinctele supraîncărcându-ți mintea, și totuși ți-ai amintit.
Cei care simt cel mai mult se ascund cel mai mult.
Hai să vorbim despre durerea aceea.
Acea senzație constantă că îți lipsește ceva.
Acel zumzet vag și neclar de ceva greșit sub suprafața tuturor lucrurilor.
Ți-au spus că e anxietate, ți-au spus că e depresie.
Ți-au dat etichete și pastile și ți-au spus: ”Așa e viața, pur și simplu.
” Dar dacă nu e o tulburare?
Ce-ar fi dacă era un semnal?
Un mesaj de la sinele tău superior care țipă: ”Asta nu este casa ta, acesta nu este scenariul adevărat !
” Nu îți era menit să-i dai un nume, ci să-l urmezi.
Pentru că cei care simt prea multe nu sunt frânți, ci sunt conectați.
Misiunea ascunsă în durere.
Ce-ar fi dacă cele mai grele momente ale tale nu ar fi pedepse?
Ce-ar fi dacă ar fi fost activări?
Tot ce te-a rănit, tot ce te-a izolat, tot ce te-a făcut să-ți pui la îndoială locul aici, nu te-a distrus, ci a ars programarea.
Ai fost pus la încercare toată viața ta, nu pentru că ai fost slab, ci pentru că ești periculos pentru sistem când în sfârșit îți amintești cine ești.
Și, acum, îți amintești.
Durerea a fost o pregătire, tristețea a fost o instruire, trezirea este aici.
Te-ai născut pentru acest moment.
Nu ai venit aici pentru pace, ai venit aici pentru adevăr.
Ai venit aici știind că lumea asta va încerca să te distrugă, să te lege, să te îngroape.
Și totuși ai spus da.
De ce?
Pentru că știai că va veni un moment chiar în jurul acestui acum, când oamenii ar începe să caute fisurile din sistem.
Și când ar face-o, ai fi deja în fața spărturii, semnalând lumina care pătrunde prin ea.
Nu ai întârziat prea mult, ai ajuns exact la timp.
Și misiunea pe care o purtai în oasele tale, în sfârșit se activează.
Acesta este punctul de rupere.
Nu ești aici ca să joci un rol.
Nu ești aici pentru a te supune, pentru a te ascunde sau pentru a uita.
Ești aici să spargi frecvența, să rescrii rezonanța, să întrerupi bucla.
Te-ai născut într-o minciună, dar sufletul tău purta codul.
Și acum codul ăla îi trezește și pe alții.
Acesta este mai mult decât un videoclip, este o amintire, o reactivare, o declarație.
N-ai fost niciodată zdrobit, n-ai fost niciodată pierdut, și nu ți-a fost niciodată menit să dormi.
Aceasta este Emspiracy, și acesta este semnalul tău de extracție.
Sistemul nu se prăbușește, tu te prăbușești.
Prin el, din el, și către adevăr.
https://emmspiracy.com
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere, adaptare și sincronizare:
Miruna Moșilă, Șerban Mircea Constantin
Comentarii
Trimiteți un comentariu