Ți-au spus că Pământul a fost securizat, că războiul s-a încheiat într-un buncăr, dar adevărata poveste a fost ascunsă în altă parte.
Sub Antarctica nu se află doar gheață, ci un prag.
Cu cât cobori mai adânc, cu atât devine mai ciudat.
Regimuri vechi, tehnologie pierdută, o ușă închisă în tăcere din 1945.
Asta nu e ficțiune, e partea din istorie care a fost eliminată.
Acesta este Emspiracy, și acesta este episodul unu, `Pământul gol și paznicii polari`.
Au cartografiat lumea, ne-au spus că miezul era topit, ne-au dat diagrame în manualele școlare, crusta, manta, miez, dar dacă nimic din toate acestea nu ar fi real?
Dacă în interiorul acestei planete ar exista o altă planetă?
Fiecare civilizație antică vorbește despre un ținut din interiorul pământului.
Hindușii îl numeau Shambhala.
Tibetanii au descris un tărâm al luminii strălucitoare și al vieții veșnice.
Hopi au vorbit despre oamenii-furnică care i-au ajutat să supraviețuiască unui cataclism de la suprafață, iar naziștii o numeau Agartha.
Lumea interioară pe care o credeau că deține tehnologie divină.
Nu era o fantezie, ci coordonate ascunse în simboluri codificate pe hărți.
Și întotdeauna arătând spre un singur loc, polii.
Modelul Pământului gol nu este doar un spațiu gol.
Se spune că adăpostește propria sa atmosferă, propriile ecosisteme, iar în centrul său, un soare slab strălucitor.
Nu este fierbinte, nu este radioactiv, ci vibrațional, ca un puls.
A fost numit soarele negru, lumina centrală, sămânța lumii.
Oferă căldură, creștere, vindecare, dar reacționează și la conștiință.
Și se spune că atunci când lumea de la suprafață devine prea coruptă, soarele interior începe să pulseze mai repede.
Atunci porțile încep să se deschidă.
Cine e acolo jos?
Aici misterul se transformă din mister în avertisment.
Informatorii, guvernul militar și clarvăzătorii au afirmat acest lucru.
Deci, tărâmul interior nu este nelocuit, ci este casa unor ființe avansate, nu extratereștri, ci preumane, unele sunt luminoase, păzind tehnologia antică.
Altele sunt supraviețuitori ai ultimei resetări, descendenți ai civilizațiilor pierdute precum Atlantida și Lemuria.
Și apoi sunt cei care nu au părăsit niciodată tronul, nu sunt umani, nu sunt binevoitori, ci inteligenți, străvechi și așteaptă.
Unii cred că paznicii porții Pământului gol mențin încă contactul cu elitele de la suprafață prin ritualuri, simboluri și linii genealogice, nu pentru a ne proteja, ci pentru a ne pregăti.
De ce naziștii voiau să intre, ei nu doar urmăreau puterea, urmăreau un portal.
Se spune că au ajuns în stratul exterior al sistemului Pământului gol prin baza 211 și că au întâlnit ființe, unele care ofereau cunoștințe, altele care cereau ascultare.
Și de aceea războiul nu s-a încheiat, ci s-a schimbat de la câmpurile de luptă de sus în diplomația de jos.
Nu este vorba despre hărți, nu este vorba despre mituri, este vorba despre o a doua lume, una sigilată sub picioarele noastre, și cineva a ținut ușa închisă până acum.
Soarele dinăuntru pulsează, tratatul se subțiază, iar paznicii se trezesc.
Acesta este Emspiracy, iar următorul război nu poate fi luptat la suprafață.
Cu cât sapi mai adânc în acest Pământ, cu atât începi să observi că a fost deja găurit.
Tuneluri, peșteri, camere construite înaintea noastră, nu teorie, ci infrastructură, iar ceea ce este ascuns în acele rețele, lucruri de genul acesta, nu este gol.
Există sisteme de tuneluri subterane masive care se întind pe continente, din Tibet până în Turcia, din sudul Americii până în Antarctica, de la Giza până la Marele Canion.
Unele sunt naturale, majoritatea nu.
Am descoperit camere sigilate cu metale care nu ruginesc.
Coridoare prea netede pentru unelte antice, rețele care oglindesc sistemul nervos uman, și aproape fiecare bază militară majoră este situată direct deasupra unuia dintre aceste sisteme.
Coincidență sau îngrădire?
Simboluri care nu sunt doar simboluri.
Inscripții au fost găsite adânc în subteran, spirale, triunghiuri, cuburi, spirale de șarpe, sori negri - ele se potrivesc cu sculpturile din Sumer, Egipt, Mesoamerica, Antarctica, nu doar decorațiuni.
Acestea sunt hărți de rezonanță, coduri, chei, instrucțiuni despre cum să interacționezi cu rețeaua, dar nu toți cei care le citesc se întorc sănătoși la minte.
Ce trăiește printre straturi?
Nu totul în jos este din piatră.
Unele dintre tuneluri sunt vii sau cel puțin reactive.
Există rapoarte despre pereți care se mișcă în timp, structuri care se rearanjează în funcție de vibrații, și coridoare care erau acolo într-o zi și dispăreau a doua zi.
Se spunea că unele ființe nu merg în linii drepte, ci acestea se mișcă prin frecvențe, iar când pășești în spațiul greșit, ești pe domeniul lor și ei nu uită.
Cine o păzește acum?
Cine blochează ușa?
Intrările nu sunt deschise, sunt sigilate.
Prin marcaje ascunse în arhitectură.
Liniile genealogice sunt legate la chei antice și organizații care se prefac că nu se uită prea atent...
și totuși de fiecare dată când o peșteră se prăbușește pe neașteptate, fiecare tremur într-o zonă în care nimănui nu i se permite să zboare, fiecare expediție care devine obscură și discretă...
dar nu este o coincidență, este un tipar.
Un avertisment: Nu intrați sau nu vă mai întoarceți.
Pământul de sub picioarele tale, nu e ceea ce ai fost învățat, e construit în straturi, vibrează, este inteligent.
Nu ți-a fost niciodată menit să ajungi atât de departe, dar ai reușit.
Și acum ai simțit pulsul sub suprafață.
Aceasta este Emspiracy, iar ceea ce urmează nu a fost niciodată scris în cărți, ci este sculptat în piatră.
Ai văzut tunelurile, ai simțit zumzetul de sub scoarță, știi că ușa este reală, dar cine o deschide?
Și de ce doar anumite nume, anumite familii și anumite frecvențe par să treacă neatinse?
Există mituri despre cei care au încercat: aventurieri, soldați, căutători, și apoi sunt cei care au fost invitați nu pentru că aveau unelte, ci pentru că aveau codul, nume care răsună prin vechi imperii, linii genealogice care își au originea în Babilon, familii care au fost întotdeauna în vârf, dar nimeni nu știe cu adevărat de ce.
Nu bat la ușă, sunt deja înăuntru.
Cheia este în sânge, legea antică vorbește despre `semn`, nu despre un tatuaj sau o marcă, ci o rezonanță genetică.
Un fel de frecvență biologică transmisă prin linii genealogice foarte specifice.
Unii o numesc gena șarpelui, dreptul divin, flacăra neagră sau codul codurilor.
Nu este doar simbolism, este permisiune biologică, nu poți să-l falsifici, nu poți să-l cumperi.
Ori îl ai cu tine, ori nu te mai întorci.
Accesul nu ține doar de locație, ci de stare.
Unele porți sunt încuiate în spate, combinație de două culori, secvențe, sânge, nu doar ritualuri pentru teatru, ci ritualuri ca protocoale de interfață, pentru că tehnologia nu este electrică, ci vie.
Nu apeși pe un buton, ci tu devii cheia.
Soarele interior reacționează, există zvonuri, unele discrete, că ceva sub pământ reacționează.
Soarele interior nu este doar lumină, este memorie, înregistrează vibrații, și în ultima vreme pulsul se schimbă.
Mai rapid, mai fierbinte, mai puternic, iar unii cred că nu crește din cauza climei, crește pentru că ceva se trezește.
Iar cei cu coduri, ei deja se adună.
Ce știu ei și tu nu știi?
Ne-au spus că suprafața este tot ce există, dar cei care dețin cheile liniei de sânge, s-au pregătit pentru întoarcere, deoarece odată ce rezonanța este suficient de mare, porțile nu rămân sigilate și orice ar fi acolo jos se ridică, nu pentru război ci pentru moștenire, pentru că suprafața nu a fost niciodată regatul, ci ferma.
Ei poartă codurile, ei rostesc tonurile, ei îndeplinesc ritualurile, dar Pământul, Pământul își amintește de toată lumea.
L-au ținut îngropat timp de secole, înghețat, sigilat, inaccesibil, dar Pământul se schimbă, rezonanța crește, iar lumea interioară nu mai doarme.
Asta este Emspiracy, și aceasta este inversiunea, trezirea de jos și amintirea finală.
Când polii se inversează totul se schimbă.
Anticii vorbeau despre asta, un moment în care nordul devine sud, este atunci când totul se răstoarnă, când ce este jos se ridică și ce este sus cade.
Nu este vorba doar de câmpul magnetic, este dimensional, deoarece atunci când polul se inversează, câmpul se întrerupe și când câmpul se întrerupe, porțile se deschid, nu metaforic, ci la propriu.
Sistemul se resetează, iar observatorii se întorc.
Ei nu vorbesc ca noi, nu se mișcă ca noi, dar ascultă, tonuri, frecvențe, câmpuri de intenție.
Și ceva emite, nu este o transmisie, este o rechemare, un puls scăzut răsunând prin scoarță, chemându-i pe cei care au coborât în subteran să se întoarcă.
Iar de data aceasta ei nu se întorc ca regi, ci ca moștenitori.
Suprafața nu este gata, ei au distras masele cu dispozitive, dopamină, diviziune, le-au hrănit cu minciuni despre spațiu, timp, istorie, dar adevărul este sub picioarele lor.
Și în curând îl vor simți, în cer, în pământ, în visele lor, pentru că inversiunea nu doar întoarce polii, ci întoarce și vălul, și dintr-o dată oamenii încep să vedă ce a fost mereu acolo: structuri, simboluri, semnale și pe cei care nu au plecat niciodată.
Tu nu erai menit să știi asta, trebuia să râzi de asta, să o respingi, să o numești științifico-fantastic, fantezie, nebunie.
Dar ceva din tine și-a amintit, și asta te face o problemă, pentru că în momentul în care îți amintești, ei pierd controlul asupra câmpului și, dacă destui oameni își amintesc, poarta nu se deschide pur și simplu pentru ei, se deschide pentru tine.
Inversiunea vine, pulsurile cresc, porțile sunt calde și cei care au sigilat-o se adună să o desigileze.
Dar ceea ce nu se așteaptă este că unii dintre noi nu au uitat niciodată, unii dintre noi ascultam mereu.
Iar unii dintre noi s-au născut pentru a-i întâmpina la poartă.
https://emmspiracy.com
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere, adaptare și sincronizare:
Miruna Moșilă, Șerban Mircea Constantin
Comentarii
Trimiteți un comentariu