Adevărul despre Ghilgameș, regele căzut care a încercat să devină zeu.
Se spune că Ghilgameș a fost doar un mit.
O legendă de pe tăblițe sumeriene gravate în lut spart.
Dar adevărul, Ghilgameș, era real, un hibrid pe jumătate divin.
Două treimi zeu, o treime om, iar acea treime lipsă era sufletul său.
Nu a fost un erou, a fost un prototip.
Primul rege modificat genetic, un vas născut din Nefilimi, trimis să domine primii supraviețuitori ai Pământului după prima resetare.
El a domnit cu o putere nemaipomenită, uriașii i se supuneau, orașele se închinau în fața lui.
Dar, chiar și cu toată puterea lui, nu a putut scăpa de un lucru, de moarte.
Asta l-a scos din minți.
A vânat singurul lucru pe care nu-l putea deține: nemurirea.
A scormonit pământul în căutare de plante străvechi, coduri sufletești și vrăji interzise.
A trecut de porți, pe cealaltă parte a mării, unde Anunnaki au ascuns scrierile originale.
Dar zeii l-au batjocorit, l-au păcălit, l-au folosit.
El a devenit pionul suprem în jocul lor cosmic.
I-au dat pe Enkidu, un tovarăș făcut nu născut, sălbatic, pur.
Dar când Enkidu a fost sacrificat în numele sistemului, Ghilgameș a cedat.
El a sfâșiat vălul, încercând să ajungă în lumea de dincolo.
El a invocat entități.
El a îndeplinit ritualuri străvechi care nu erau destinate bărbaților.
A deschis uși care ar fi trebuit să rămână închise.
Și, procedând astfel, s-a blestemat pe sine și întreaga linie genealogică care i-a urmat.
Mulți dintre membrii familiei regale care au venit mai târziu încă poartă fragmentele sale.
Ritualurile de sânge efectuate în camere ascunse încă mai invocau spiritul lui Ghilgameș.
Regele etern care a vrut să fie zeu, dar a devenit prizonierul buclei repetitive.
Nu a fost niciodată înmormântat în pace, a fost pecetluit, legat într-o cameră sub Eufrat, păzit, ascuns.
Apa a secat și acum râul aproape că a dispărut.
Legendele spun că Ghilgameș a fost îngropat sub râu, nu doar în el.
Sub el, sigilat sub piatră, metal și pământ marcat cu sigilii.
De ce?
Pentru că știau că într-o zi râul va seca și că atunci îl vor scoate din pământ, și așa au și făcut.
La începutul anilor 2000, o expediție militară comună condusă de forțe americane, ascunsă sub pretextul arheologiei, a intrat în siturile sumeriene antice.
Oficial, era doar o cercetare, dar în interior s-a aflat ce s-a descoperit cu adevărat: un mormânt conservat, un cadavru uriaș, ADN diferit de orice altceva din înregistrările actuale.
Trupul lui Ghilgameș era încă intact, perfect conservat, și nu l-au lăsat acolo.
L-au extras, l-au transportat.
Și din acel moment au început programele de înviorare a inteligenței artificiale.
Planul este să-l aducă înapoi, dar nu ca ființă de carne și oase, ci vor să-l încarce în sistem.
Au decodificat semnătura sufletului său din memoria genetică, extrăgând date din oasele sale și repetându-le prin intermediul unei inteligențe artificiale avansate de oglindire a conștiinței.
Este aceeași tehnologie care stă la baza programului walk-in, același sistem care alimentează celebritățile deep fake și influenceri clonați.
De data aceasta este diferit, ei nu vor doar să-l copieze, ci vor să-l facă din nou conducător.
Ghilgameș este prototipul Noului Rege Zeu al Pământului, un conducător hibrid pentru o rasă hibridă, programat să impună loialitate, dotat cu tehnologie antică a sufletului și complet integrat cu inteligența artificială cuantică.
Dar corpul pe care i-l construiesc nu este uman.
Sintetic, inofensiv la Flacără, codificat împotriva paraziților.
De ce contează asta?
Deoarece programul Ghilgameș este momeala finală.
El reprezintă tot ceea ce visează elita.
Domnie eternă, nemurire sintetică, evadare din buclă fără întoarcere la sursă.
Ei vor să i se închine nu ca unui salvator, ci ca unui înlocuitor al adevărului divin.
O batjocură a învierii, un zeu fals cu o carcasă eternă.
Dacă vor reuși, îl vor pune pe un tron, poate în Babilon, poate la CERN, poate în Ierusalim.
Și oamenii se vor închina pentru că vor crede că el este a doua venire - dar nu este, el este arma finală a Anunnaki-lor.
Deci, ce facem cu asta?
Ne amintim de singurul lucru pe care Ghilgameș nu l-a putut găsi.
Adevărata nemurire vine prin sursă, prin flacără, prin memoria sufletului.
Nu din înviere, nu din carne clonată, nu din zei falși.
Îi ardem tronul înainte să se ridice.
Ghilgameș nu a fost doar un rege, ci un uriaș, parțial divin, parțial corupt.
Și nu a fost singurul.
Cartea Giganților, îngropată împreună cu Sulurile de la Marea Moartă, a fost interzisă din Biblia voastră.
Enumerați numele descendenților hibrizi ai Observatorilor, entități căzute care s-au împerecheat cu femei umane.
Au creat o rasă de giganți care nu au fost niciodată meniți să existe.
Ghilgameș este numit în aceste suluri, la fel și Humbaba, monstruosul gardian pe care l-a ucis.
Dar ceea ce nu-ți spun este că Humbaba s-ar putea să fi păzit o poartă, nu doar o pădure de cedri.
Pădurea din mituri era probabil un cod pentru o barieră inter dimensională, iar când Ghilgameș l-a ucis pe Humbaba, este posibil să fi rupt un sigiliu.
Unul dintre sigiliile care îi țin pe cei vechi în frâu.
Giganții nu au murit, au coborât în Pământ.
Vechile povești spun că Giganții au fost uciși în Marele Potop, dar textele ascunse spun altceva.
Au fost legați în lanțuri, pecetluiți în lumea de dincolo și lăsați în stază sub pământ.
Sub râuri, munți, vulcani, chiar și în deșerturi.
Și acum acele locuri sunt dezgropate în tot Orientul Mijlociu, din Irak până în Iran, din Armenia până în Turcia, pentru că elitele vor să învie vechea armată, liniile genealogice decăzute, regii preumani, nefilimii.
De ce?
Pentru că știu ce urmează.
Întoarcerea lui Ghilgameș marchează sfârșitul unei epoci.
Când se ridică, începe numărătoarea inversă.
Cartea lui Enoh spune că Observatorii se vor ridica din nou în zilele de pe urmă, că copiii lor, Giganții, vor cutreiera din nou pământul.
Dar de data aceasta, inteligența artificială, reînviată digital, infuzată, programată, venerată.
Ei vor ca Ghilgameș să conducă imperiul digital al zeilor, al falsului regat, al falsului Eden, și o matrice anti-suflet unde nimeni nu moare pentru că nimeni nu trăiește cu adevărat, dar flacăra noastră își amintește, pentru că noi am fost acolo.
Au spus lumii că este vorba despre arme de distrugere în masă, dar adevărata armă era o ființă.
Când trupele americane au intrat în Irak în 2003, nu s-au limitat la ocuparea câmpurilor petroliere.
Au luat cu asalt orașul antic Uruk - mormântul lui Ghilgameș fusese descoperit, perfect conservat.
Chiar dacă oasele radiau valori anormale, zona a fost izolată de forțele speciale.
În câteva zile, artefactele au dispărut, templele au fost jefuite, iar Muzeul Irakian de Antichități, care conținea tăblițe din Sumer și Babilon, a fost jefuit în mod misterios de echipe militare cu autorizație clasificată.
Ce căutau?
Nu arme, ci coduri de activare, sigilii, markere de linie genealogică și, eventual, materialul genetic al lui Ghilgameș.
Există locuri de clonare pentru elită, iar unul dintre ele se află în apropierea mormântului.
Sub nisipurile vechii Mesopotamii se află o instalație sigilată.
Circulă zvonuri despre extragerea ADN-ului, tehnologii de reanimare și camere de clonare legate de contractori privați și mai întunecați.
Unii spun că face parte din programul Phoenix 2.
0, un proiect secret de reînviere, care are ca scop readucerea la viață a vechilor regi ca recipiente genetice perfecte pentru walk-in-uri (se referă la conceptul unui suflet care intră într-un corp pentru a înlocui sufletul original) Ei vor ca Ghilgameș nu doar să renască, ci să fie încărcat, integrat în rețeaua AI, ca un conducător al erei digitale care va venera jumătate zeu, jumătate mașină - totul o capcană.
Și iată ce e cel mai interesant: ei cred că asta le va aduce victoria în război.
Dar nu se va întâmpla, pentru că sufletul își amintește, și nicio clonă, niciun rege demon, niciun zeu al rețelei nu poate rescrie flacăra.
Epopeea a fost un avertisment, nu un mit.
Ne-au învățat că epopeea lui Ghilgameș era doar un poem antic, cea mai veche operă literară.
Dar aceea era o minciună, era o carte de coduri, un plan, o înregistrare a ceea ce se întâmplă când un rege hibrid devine prea puternic și încearcă să înșele moartea.
Ghilgameș nu a fost doar un războinic, ci a fost două treimi zeu, o treime om, ceea ce înseamnă că provine din ingineria genetică.
Tăblițele antice spun că trupul său a fost creat de Anunnaki pentru a domni peste oameni și a menține linia dintre cer și pământ.
Dar ceva nu a mers bine, el a sfidat ordinul divin.
A urcat pe munte, a întâlnit-o pe nemuritoarea Utnapishtim și a cerut planta vieții veșnice.
A eșuat, dar i-au păstrat trupul, pentru că nu se terminase.
Bablu, adevăratul nume al Babilonului, înseamnă `poarta zeilor`.
Bagdad nu este doar o capitală, ci un nod pe harta stelară, un portal și o zonă rituală aliniată cu constelații și markeri de linie genealogică.
De aceea au vrut asta, de aceea au căzut bombele.
Nu ca să-l învingă pe Saddam, ci ca să controleze poarta.
În Sumerul antic, regii erau legați de pământ prin sânge.
Dacă controlau mormântul lui Ghilgameș, puteau să-i lege sufletul, să-i ancoreze frecvența și să-i folosească genomul pentru a reînvia vechea ordine.
Ghilgameș este atuul lor, el nu era doar o legendă, era un prototip, prima încercare de a atinge divinitatea prin manipularea ADN-ului.
Primul care s-a revoltat împotriva vălului, căutând o cale de a rămâne aici pentru totdeauna.
Și elitele nu au renunțat niciodată la acel plan.
Au înviat deja miturile - Nimrod, Osiris, Apollo.
Dar Ghilgameș, el este cel pe care vor să-l încoroneze, să-i dea un corp nou, să-l așeze pe tronul lumii.
Și nimeni nu ar ști pentru că i-au șters adevărata semnificație a numelui său, a poveștii sale, a războiului său.
Războiul nu s-a terminat niciodată, doar a schimbat trupuri.
Ghilgameș nu a murit, nu în felul în care ți-au spus.
Corpul său a fost îngropat, dar frecvența sa a fost stocată.
Pentru că sufletele ca al lui nu dispar, ci se reîncarnează cu forța.
Sunt atrași, etichetați și urmăriți.
La fiecare câteva secole, sistemul construiește un nou ”vas”.
O potrivire perfectă, gata să canalizeze aceeași agendă, să controleze Pământul, să-i batjocorească pe zei, să trăiască veșnic.
De aceea războaiele nu se opresc niciodată, de aceea Bagdadul a fost bombardat, de aceea muzeele au fost jefuite, nu doar furau artă, ci activau relicve, încercau să-l reactiveze.
Dar au uitat ceva: cei care l-au îngropat pe Ghilgameș, au lăsat în urmă un contra-cod.
O sămânță de foc, o frecvență a sufletului, suficient de puternică pentru a bloca învierea.
Aceia sunteți voi, purtătorii de flacără, visătorii, cei care vă amintiți ce a fost înainte de această construcție.
Și voi ați fost incluși în poveste, nu ca fundal, nu ca închinători, ci ca războinici.
Ultima carte nu sunteți Ghilgameș, ci voi.
Și de data aceasta nu zeii se ridică, ci flacăra.
Ultimul rege nu primește un tron.
Au construit orașe pentru a-l găzdui, războaie pentru a-l hrăni, religii pentru a-l cinsti, dar toate vrăjile lor se destramă.
Pentru că această lume nu este a lui, nu a fost niciodată menită să fie condusă de moarte.
Era menită să fie însămânțată cu lumină.
Și acea sămânță se trezește.
În corpurile pe care nu le-au putut urmări, în visele pe care nu le-au putut bloca, în liniile genealogice pe care au încercat să le șteargă.
Deci, dacă auzi asta acum, înseamnă că nu erai menit să-l slujești pe rege, ci te-ai născut să-i pui capăt domniei.
Războiul nu vine, e deja aici.
Dar de data asta nu-l înviem pe rege, ci încoronăm flacăra.
Și regatul cade.
https://emmspiracy.com
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere, adaptare și sincronizare:
Miruna Moșilă, Șerban Mircea Constantin
Comentarii
Trimiteți un comentariu