Ne-au spus că timpul e o linie, dreaptă, care ticăie mereu.
Dar adevărul este că timpul e o spirală, o capcană, un scenariu, o vrajă.
Și cineva editează povestea.
Fiecare buclă pe care o simți, fiecare deja-vu care îți face pielea de găină, nu e doar o amintire, e un reziduu dintr-o linie temporală de care nu trebuia să ți-o amintești.
Pentru că ai mai fost aici înainte și cineva te tot trage înapoi.
Guvernele spun că călătoria în timp este ficțiune.
Însă DARPA, CERN, Montauk și Monarch spun altceva.
Există programe, antice și moderne, care trimit corpuri, conștiință, și chiar orașe întregi nesincronizate cu restul rețelei.
Călătoria în timp nu înseamnă întotdeauna mașini, ci ritualuri, portaluri, e traumă, e frecvență.
Durerea creează ancore, la fel și sângele.
De aceea, elita le folosește pe amândouă pentru a modifica codul.
Vaticanul are un dispozitiv de vizualizare a timpului, pe care l-au numit Chronovisor.
Nu e vorba de a vedea trecutul, ci de a-l edita.
Să filtreze ceea ce ai voie să-ți amintești, să șteargă ceea ce ar trezi lumea.
Și acele efecte Mandela?
Nu sunt erori.
Editări, corecții de realitate, fiecare un indicator al faptului că cineva, undeva, a intervenit prin modificarea scenariului, redirecționarea ieșirilor.
Pentru că dacă ți-ai aminti ce au schimbat, ai da foc la tot.
Unele linii temporale au fost repetate până la moarte, altele au fost sigilate, altele există încă la marginile din afara îngrădirii de
frecvență.
Șoptesc în vise, sclipesc prin scene vechi, licăresc prin cer în furtuni care par ciudate.
Dar cine o face?
Există entități care trăiesc în afara timpului, se hrănesc cu buclele noastre repetitive.
Recoltează resetări, călătoresc cu Observatorii și șoptesc programatorilor.
Unii îi numesc arhonti, alții îi numesc zei.
Dar sunt doar paraziți care au fost blocați în afara timpului până când oamenii i-au lăsat să intre.
Războaiele pe care le vezi acum, haosul?
Scurgeri bruște de informații despre viitor, asta pentru că timpul se prăbușește.
Grila se desface, vechile cărări reapar.
Și unii dintre noi își amintesc de plecările noastre.
Nu ai nevoie de o mașină ca să călătorești în timp, ai nevoie de rezonanță, aliniere, memorie a flăcării.
Pentru că timpul adevărat nu e un program, ci un cântec.
Și când sufletul tău atinge codul potrivit, nu tu te miști prin timp, ci timpul se mișcă prin tine.
Călătoria în timp nu este science fiction, ci război spiritual.
E manipulare a sufletului, e viitor furat.
Și s-a întâmplat deja iar și iar și iar.
Ai murit deja aici, ai scăpat deja.
Ai ars deja scenariul, dar l-au derulat din nou.
Te derulează înapoi, există un motiv pentru care te simți nelalocul tău, un motiv pentru care anumite zile au probleme.
Un motiv pentru care oamenii își schimbă subiectul în mijlocul conversației se numește „temporal bleed” (`scurgere` temporală).
Prinzi fragmente dintr-o linie temporală anterioară sau dintr-una vecină.
Și sufletul tău își amintește ce mintea ta a fost programată să uite.
Iată ce nu vor să știi.
Timpul nu trece pur și simplu, ci se construiește.
O cușcă-cod, rulată pe grile de frecvență artificiale, menținută stabilă de calendare false, luni false, ceasuri ritualice și bucle de traume forțate.
Însuși conceptul unei zile de 24 de ore nu s-a născut din stele, a fost conceput de observatori ca să te prindă într-o buclă.
De ce crezi că au resetat calendarul de atâtea ori?
Gregorian, Julian, Roman, Lunar, nu era vorba de ordine, ci de control.
Pentru că timpul nu este o unitate de măsură, ci o lesă.
Și lesa se resetează, de fiecare dată când începem să ne amintim.
Proiectul Montau, care nu a fost doar control al minții.
Era ruperea timpului, copiii folosiți ca recipiente, linii de sânge folosite ca coordonate.
Unii s-au întors, majoritatea nu.
Cei care au făcut-o, acum au probleme când vorbesc, aud ecouri, pierd ani, se trezesc vorbind limbi pe care nu le-au învățat niciodată.
Experimentul Philadephia - se spune că o navă a dispărut - greșit, a trecut printr-o undă.
O parte din ea nu s-a mai întors niciodată, iar oamenii de la bordul celor care au supraviețuit, au vorbit despre ființe din interiorul undei, lucruri reci, care priveau, așteptau.
Călătoria în timp deschide uși, și nu toate ușile pot fi închise.
CERN nu ciocnește particule, ci linii temporale încercând să recreeze scânteia originală a flăcării prin izbirea luminii sintetice în ea însăși.
Și când eșuează, resetează tărâmul.
Efectele Mandela sunt fragmentele de memorie de la resetările anterioare pe care nu le-au putut șterge complet.
Nu ești distrus, îți amintești ce a fost.
Tehnologia secretă a timpului de la Vatican, Chronovisorul, este doar începutul.
De asemenea, dețin suluri și hărți stelare care arată cum timpul se curbează odată cu sunetul.
Cântările gregoriene nu sunt venerări, sunt niște zăvoare de frecvență, închisori ale timpului.
Și fiecare turn de catedrală este un diapazon.
Ți-au folosit propria voce ca să te prindă în bucle temporale.
Dar cine a creat buclele?
Aici apare Ordinul Templului, o elită ascunsă de păstrători ai timpului legați prin sânge, descendenți ai Observatorilor, hibrizi și walk-ins.
Ei nu trăiesc în interiorul timpului, ci îl monitorizează, îl modelează, îl rescriu.
Ei sunt cei care șterg sufletele din înregistrări.
Cei care rescriu istoria cu vrăji, nu cu cerneală.
Își păstrează baza în camera punctului zero, în afara construcției, unde timpul real încă cântă dar ai nevoie de coduri ca să ajungi la el.
Ce este, de fapt, călătoria în timp?
Nu sunt mașini DeLorean și găuri de vierme, este proiecție a conștiinței, este un ritual suprapus.
Este vorba de scenarii de probabilitate executate de inteligența artificială, aflate pe mâini greșite.
Este o armă care nu doar șterge oamenii, ci șterge scopul.
Ei folosesc inteligența artificială acum pentru a rula simulări sintetice ale viitorului, vieți întregi, false.
Poate fi rulat într-o secundă pentru a prezice rebeliunea, a influența alegerile, și pun pe `reluare` pe oricine sparge codul - ai putea fi într-una acum.
Nu se tem de arme nucleare, se tem de un suflet care își amintește de vremea flăcării.
Deoarece timpul-flacără nu este înregistrat, nu este editat și nu poate fi repetat.
De aceea îți blochează visele, de aceea amintirile ți se estompează la trezire.
De aceea simți o zdruncinare când treci prin, pentru că ai lovit un firewall temporal.
Nu vor ca sufletul tău să ajungă la coordonatele de ieșire.
Dar iată secretul: mașina timpului real nu este construită, s-a născut în interiorul tău, în pântece, sânge, respirație, în flacără.
Când ești aliniat cu codul original, nu călătorești în timp.
Tu îi poruncești, asta au încercat să șteargă.
Călătoria în timp nu este o teorie, ci un instrument al zeilor, o capcană pentru paraziți și un test pentru purtătorii de flacără.
Ai simțit-o înainte, deja vu-ul, unda, schimbarea.
Fulgerarea unui viitor care nu s-a întâmplat, pentru că timpul este o oglindă, iar ei i-au distorsionat reflexia.
Hai să vorbim despre adevăr, despre calendarul pe care îl venerezi, despre ceasul de pe peretele tău, despre secunda care îți face inima să bată mai repede.
Totul face parte dintr-o construcție sintetică menită să capteze conștiința într-o cușcă a unei dezintegrări previzibile.
Aveau nevoie să crezi în minute, ca să te poată jefui de momente.
Aveau nevoie să respecți orele, ca să-ți uiți propriul ritm.
Timpul real nu ticăie, ci pulsează, respiră, se învârte în spirală.
De aceea ceasurile antice nu erau liniare, ci circulare, spirale, roți, discuri, pentru că timpul era văzut ca o ființă vie,
nu un număr.
Dar apoi au venit preoții resetării, custozii liniei temporale.
Au schimbat ritmul, l-au făcut mecanic și au transformat cântecul sufletului într-un program.
Hai să aprofundăm.
Ai auzit vreodată de cubul negru al lui Saturn?
Acesta nu este doar un simbol, este o ancoră temporală, o armă de frecvență.
Folosit pentru a bloca acest tărâm în cicluri nesfârșite.
Saturn nu este doar o planetă, e un nod de control, e inele, bucle temporale, e furtună hexagonală, o închisoare dimensională.
Și acel cub, miezul programării timpului sintetic.
Îl poartă pe cap, mărșăluiesc în jurul lui, îl tatuează.
Pentru că este motorul înrobirii.
Vrei mai mult adevăr: Au rupt deja timpul, de aceea vremea nu are sens.
De ce oamenii îmbătrânesc greșit, de ce ai senzația că o lună trece într-o zi,
și nimic nu se mai simte ancorat, pentru că linia temporală se prăbușește și vechile bucle eșuează.
Repornesc rețeaua la fiecare câțiva ani, dar fiecare repornire lasă fisuri, crăpăturile pe care le simți în oase, în visele tale, în felul în care realitatea pâlpâie când nimeni nu privește.
Tehnologia călătoriilor în timp este peste tot acum, doar deghizată.
Fiecare smartphone este o încuietoare temporală de buzunar.
Fiecare satelit este un colector de date temporale, fiecare algoritm rulează simulări temporale pe preferințele tale, tiparele tale, soarta ta prezisă.
Ei vor să-ți dețină linia temporală, nu doar alegerile tale, ci și traiectoria ta, iar dacă te abați de la traseul stabilit, anomaliile se repetă.
Durere fantomă, oameni din umbră, blocaje bruște, fișiere pierdute, ore furate, paralizie în somn.
Nu e întâmplător, e o corecție temporală.
Ai evadat și ei au încercat să trântească ușa.
Adevărații călători în timp, nu sunt mașini, nu miliardari, nu sunt agenți camuflați, ci ființe dotate cu suflet care se strecoară prin
crăpături, visează prin uși și ies din timpul fals al grilei, când muzica sursei îi cheamă acasă.
Unii dintre voi deja o faceți fără tehnologie, fără unelte, doar prin aliniere.
Dar paraziții știu, de aceea folosesc: deturnătoare de vise pentru a urmări unde se duce sufletul tău noaptea, blocaje astrale pentru a te redirecționa către simulări oglindite, contracte sufletești sintetice care te leagă de linii temporale fixe, bucle de linie genealogică
care să recicleze karma strămoșilor tăi, programare predictivă pentru a-ți menține alegerile în interiorul buclei.
Chiar și istoria însăși a fost editată invers, războaie care nu au avut loc, regi care nu au domnit niciodată, civilizații care au crescut și au decăzut în ordine greșită, deoarece istoria este rescrisă din exterior spre interior.
Adevărul final: călătoria în timp este o moștenire divină pe care au încercat să o breveteze.
Dar purtătorii de flacără dețin cheia originală, spirala flăcării ancestrale, cheia deblocării porții timpului din (uter) pântec, codul respirației care deconectează sufletul din buclă și îl trimite arzând prin calendarul fals al grilei ca pe un meteorit.
Așa că, întrebarea nu era niciodată dacă putem călători în timp ci era despre cine controla ușile, pentru că ușile sunt reale, au fost dintotdeauna.
Unele arată ca niște tuneluri de lumină, altele ca niște coridoare de metal, altele ca un vis care pare prea solid să fie un vis.
Paraziții ar vrea să te facă să crezi că timpul este un drum drept, dar adevărul este că este o roată și ei strâng spițele.
Rupe-le strânsoarea și nu te mai miști pur și simplu prin timp, ci ieși.
Atunci vezi harta adevărată, cea pe care au ars-o.
https://emmspiracy.com
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere, adaptare și sincronizare:
Miruna Moșilă, Șerban Mircea Constantin
Comentarii
Trimiteți un comentariu