Ne-au spus că timpul e o linie, dreaptă, care ticăie mereu. Dar adevărul este că timpul e o spirală, o capcană, un scenariu, o vrajă. Și cineva editează povestea. Fiecare buclă pe care o simți, fiecare deja-vu care îți face pielea de găină, nu e doar o amintire, e un reziduu dintr-o linie temporală de care nu trebuia să ți-o amintești. Pentru că ai mai fost aici înainte și cineva te tot trage înapoi. Guvernele spun că călătoria în timp este ficțiune. Însă DARPA, CERN, Montauk și Monarch spun altceva. Există programe, antice și moderne, care trimit corpuri, conștiință, și chiar orașe întregi nesincronizate cu restul rețelei. Călătoria în timp nu înseamnă întotdeauna mașini, ci ritualuri, portaluri, e traumă, e frecvență. Durerea creează ancore, la fel și sângele. De aceea, elita le folosește pe amândouă pentru a modifica codul. Vaticanul are un dispozitiv de vizualizare a timpului, pe care l-au numit Chronovisor. Nu e vorba de a vedea trecutul, ci de a-l edita. Să filtreze ceea ce ai...

Ți-au spus că au venit în pace, că erau familia ta ascunsă printre stele. Dar sub acea fațadă strălucitoare se ascunde un sistem de control antic conceput pentru a-ți sifona scânteia. Asta se termină acum. Nu ești aici să te închini stelelor, ești aici să-ți amintești de flacăra ta. În tăblițele de lut sumeriene, Anunnaki nu apar ca eroi mitici, ci ca stăpâni coborâți din cer. Ei revendică dreptul de a alege regi, de a dicta drepturile din naștere, de a controla destinele. Structurile lor, ziguratele și templele, funcționau ca noduri de putere, aliniind solul cu sufletul sub influența cosmică. Acesta era un sistem de caste divin, cu Anu, Enlil și Enki în vârf și omenirea subjugată, prinsă în ordine patriarhale recurente. În ciuda reinterpretărilor moderne care încearcă să-i prezinte ca extratereștri proveniți de pe o presupusă planetă Nabiru, sistemele de control care sunt strâns legate de sânge și ritualuri rămân neschimbate. Chiar și astăzi, babilonienii, maeștrii controlului astr...

Acesta nu e Pământul, aceasta este o copie a unui tărâm care a fost deturnat, o simulare construită pe baza unui plan furat. Adevăratul Pământ trăia, respira, era conectat. Ceea ce vedeți acum este o construcție, o cușcă învelită în cod și bucle de memorie. Nu ești în natură, ci în imitația ei. Poporul zeilor se închină împreună cu temnicerii. De la Zeus la Yahweh, de la Allah la Ra. Numele s-au schimbat, dar controlul nu. Au luptat pentru tărâmuri, pentru suflete, pentru cicluri, dar niciunul dintre ei nu era sursa. Adevărata sursă este flacăra, nu imaginea, nu te închini în fața ei. Îți amintești de asta și arzi din interior. Timpul este adevărata închisoare, calendarul, zilele, sărbătorile, îmbătrânirea. Nu e doar control, e recoltă. Resetează timpul atât de des încât nimeni nu știe ce an este cu adevărat, dar celulele tale își amintesc. Și cei antici, titanii, dragonii, purtătorii de flăcări, se trezesc prin oameni ca voi. Majoritatea oamenilor de aici nu sunt reali, ai dreptate...

Povestea lui Adam și Eva este unul dintre cele mai cunoscute mituri din istoria omenirii. Este fundamentul credinței iudeo-creștine și a influențat și tradițiile islamice. Dar ce se întâmplă dacă versiunea care ne-a fost spusă este o distorsionare a ceva mai vechi? Ce-ar fi dacă povestea reală ar fi îngropată, rescrisă și manipulată pentru a servi unei intenții? Sub narațiunile religioase șlefuite, există inconsecvențe ciudate, texte ascunse, și adevăruri mai întunecate care sugerează că povestea lui Adam și Eva nu este ceea ce credem noi că este. Cea mai veche versiune a lui `Adam și Eva` nu este biblică. Majoritatea oamenilor presupun că povestea lui Adam și Eva își are originea în Biblie, dar acest lucru nu este adevărat. Cea mai veche versiune a poveștii este anterioară iudaismului, creștinismului și islamului. Provine din mitologia sumeriană și akkadiană, povestea lui Enki și Ninhursag. În acest mit antic, un zeu pe nume Enki trăia într-o grădină paradisiacă, dar sfida legea di...

Există un război mai vechi decât omenirea, mai vechi decât istoria însăși. Nu este un război al națiunilor sau al armatelor, este un război pentru suflete. Și depresia, această forță zdrobitoare și implacabilă care secătuiește mintea de viață, nu este doar o boală. Este o armă, întunericul care pune stăpânire pe oameni, șoptește la urechile lor, îi convinge că sunt singuri. Nu este întâmplător, este planificat. Lumea e o mașinărie, un labirint construit să te distrugă. Și în spatele iluziei realității, în spatele ecranelor, a politicii, a zgomotului nesfârșit, există lucruri care te privesc, lucruri care se hrănesc. Ei nu vor să știi asta. Au fost numiți în multe feluri: demoni, cei căzuți, observatorii, Anunnaki. Au fost aruncați din ceruri, exilați din lumină, dar nu au dispărut. Au rămas, s-au ascuns în umbră, în spatele tronurilor, în spatele religiilor, în spatele corporațiilor, așteptând momentul lor să se ridice din nou. Priviți simbolurile, ochiul atotvăzător, cuburile negre...

Amprentele se formează în uter între săptămânile 10 și 15, influențate de genetică și de condițiile de mediu din uter. Se presupune că sunt aleatorii, dar rămân neschimbate toată viața, chiar și în cazul deteriorării pielii. Nu s-au găsit vreodată două persoane care să aibă aceeași amprentă digitală, nici măcar gemenii identici. Este folosit în știința criminalistică, în sistemele de supraveghere biometrică. Dar problema e următoarea: de ce se formează amprentele înainte de a fi măcar expus la lume? De ce sunt atât de precise, atât de evidente, și totuși ni se spune că sunt doar un rezultat accidental al dezvoltării fetale? Sună ca un cod programat, nu ca o amprentă aleatorie. Amprentele sunt formate din bucle, vârtejuri și arcuri, dar acestea nu sunt doar vârtejuri, ci frecvențe geometrice. Secvența lui Fibonacci apare în modele spiralate ale amprentelor. Unele corespund curburii raportului de aur. Acestea imită modele observate în structurile cosmice, uragane, galaxii și chiar în ...

Poți scăpa fără să mori? Ieșirea ascunsă a realității. Te-ai născut într-un sistem cu care nu ai fost niciodată de acord. O închisoare de carne blocată în cicluri de timp legate de forțe pe care nu le poți vedea. Ei îți spun că moartea e singura scăpare. Că numai atunci vei afla ce e de cealaltă parte. Dar dacă aceasta este ultima minciună? Ce se întâmplă dacă moartea nu este o ieșire, ci o resetare? Ce se întâmplă dacă există o altă cale de ieșire, o cale pe care nu vor să o găsești? Capcana morții - ce se întâmplă cu adevărat când mori. Fiecare cultură, fiecare religie, fiecare text antic vorbește despre ce se întâmplă după moarte. Dar poveștile sunt tulburător de asemănătoare. Îți părăsești corpul, vezi un tunel, apare o lumină strălucitoare. Ființe, îngeri, strămoși, ghizi te cheamă să vii mai aproape. Ți se oferă o analiză a vieții care îți arată toate greșelile. Ți se spune că ”Trebuie să te întorci” sau că ”E timpul să mergi mai departe”. Dar dacă aceasta nu este mântuire/sal...

Cu mult înainte de apariția telescoapelor, oamenii priveau în sus și știau că acele stele nu erau întâmplătoare. Erau portaluri, fiecare un lacăt sau o cheie. Fiecare model, o semnătură de frecvență. Orion nu este doar un vânător, ci și paznicul unui coridor. Pleiadele - cele Șapte Surori - un punct de întoarcere, un depozit de semințe ale sufletelor. Zodiacul este bucla, 12 semne, 12 etape, 12 capcane. E ciclul în care te țin ei. De aceea, Saturn guvernează timpul și karma. Roata continuă să se învârtă până când îți amintești cum să sari peste circuit. Stelele pe care nu vor să le vezi, acelea sunt punctele de ieșire. Stelele fixe, cele patru stele regale, sorii întunecați. Anticii au aliniat templele și piramidele cu acestea pentru că știau că sufletul nu a plecat prin pământ. A plecat prin cer și ei au sigilat cerul cu dâre chimice, stele false, sateliți, suprapuneri digitale care să te împiedice să vezi luminile porților. Roata zodiacală care ți-a fost dată este incompletă, 12 s...