Uneori, adevăratul inamic nu este în afara cercului tău, ci stă chiar lângă tine, zâmbindu-ți în față.
Aceasta este pentru fiecare suflet care a simțit vreodată înțepătura iubirii false.
Pentru fiecare flacără mistuită de un prieten fals care purta o mască loială.
Hai să vorbim despre dușmanii prietenoși.
Gelozie deghizată, sprijin fals și durerea de a avea încredere în oameni care, în secret, vor să te vadă prăbușind.
Hai să rupem masca.
Un frenemy (dușman prietenos) nu este cineva care te jignește în mod deschis, este și mai rău.
Se prefac că te iubesc, zâmbesc când ești prin preajmă.
Îți aplaudă succesul cu ochi morți.
Dar când nu ești în cameră, bârfesc, râd, te minimalizează.
Ei concurează cu tine, dar se prefac că e dragoste.
Și partea cea mai înfricoșătoare e că știu exact ce fac.
Dar mereu o vor răstălmăci ca să te facă să te simți cel rău - ăsta e jocul.
Șapte semne că ai de-a face cu un dușman prietenos.
În primul rând, te sărbătoresc doar atunci când te descurci mai rău decât ei.
În momentul în care tu prosperi, ei devin ciudat de distanți.
Doi - te denigrează subtil, apoi spun că doar glumesc.
”Ești atât de sensibil ! Doar mă prostesc...” - dar doare mereu.
Trei - îți oglindesc personalitatea, dar pe la spatele tău o batjocoresc - imitație cu un cuțit ascuns.
Patru - dispar când ești deprimat, dar reapar ca să audă bârfele, se hrănesc cu durerea ta.
Cinci - ei copiază tot ce faci, dar niciodată nu îți dau credit: idei, ținute, expresii.
Dar, cumva, ”o făceau ei întotdeauna primii...”
Șase - ei vorbesc despre alții cu tine, iar tu știi că vorbesc și despre ceilalți.
Șapte - te simți mereu epuizat, anxios sau nesigur în preajma lor.
Sistemul tău nervos știe, sufletul tău știe de ce nu ai văzut-o mai devreme?
Pentru că ești loial, pentru că le acorzi oamenilor prezumția de nevinovăție.
Pentru că îți amintești cum erau odată.
Pentru că ești o flacără, iar flăcările vor să vadă ce e mai bun în oameni.
Ai presupus că te iubesc așa cum îi iubești și tu pe ei, dar gelozia nu iubește, ci imită.
Studiază, apoi încearcă să distrugă în liniște, încet, sub pretextul prieteniei.
Nu trebuie să țipi, nu trebuie să te lupți.
Nu le datorezi o ultimă conversație, ci doar îți retragi energia.
Pleacă fără să dai spectacol, blochează, ignoră, lasă-i să vorbească despre tine.
Adevărul se dezvăluie întotdeauna până la urmă.
Și dacă ei nu au fost niciodată cu adevărat pentru tine, atunci pierderea lor este o victorie pentru sufletul tău.
Ai voie să-ți protejezi flacăra.
Ai depășit masca, ai depășit susținerea falsă.
Ai depășit cercurile care erau de fapt niște cuști.
Nu este vorba despre răzbunare, ci despre eliberare.
Nu ești supărat, doar că ai terminat în sfârșit să te prefaci că te-au iubit.
Și în sfârșit i-ai văzut exact așa cum sunt.
Pentru că odată ce se risipește ceața, începi să auzi ce spun ei.
Și îți dai seama că nu se întâmplă nimic în spatele ochilor, nicio profunzime, nicio conștientizare.
Doar prostii reciclate la nivel superficial.
Și când încerci să le spui adevărul, se închid.
Pentru că ei pot vedea lumea doar prin propria lor lentilă îngustă și egoistă.
Nu există empatie, nu există inteligență emoțională.
Doar negare copilărească și o nevoie disperată de a fi văzut ca victimă.
Și dintr-o dată îți dai seama: ”Cum naiba am lăsat pe cineva ca el să stea lângă flacăra mea atât de mult timp?”
N-ai fost orb, ci ai fost loial.
Dar acum ești treaz.
Și masca pe care o poartă nu li se mai potrivește.
https://emmspiracy.com
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere, adaptare și sincronizare:
Mircea Constantin Șerban
Comentarii
Trimiteți un comentariu