Biblia a fost editată de grilă (sistem). Și paginile reale au fost eliminate

Cine a scris cu adevărat Biblia?
Biblia, așa cum o cunoaştem noi, nu este scrisă de o singură voce sau nici măcar de un singur Dumnezeu.
A fost asamblată, rescrisă, redactată și modificată ritualic de-a lungul timpului
pentru a deveni un mecanism de control învăluit în profeție.
Există două Biblii, dar nu este vorba despre una veche și una nouă.
Acestea sunt codurile originale și motorul de inversare.
Codurile originale înainte de editări, înainte de concilii, înainte de Roma,
erau suluri -
cele reale, codificate cu frecvenţă divină și avertismente despre ceea ce urma să vină.
Cărți precum Enoh, Jasher, Cartea Jubileelor, Apocalipsa lui Baruch, Evanghelia după Toma,
Codicele Sofiei - nu erau religioase, ci hărţi.
Au povestit despre ființe decăzute, tehnologia sufletului, `tavanul` Pământului și războiul pentru memorie.
Acestea conţineau referinţe despre stele, detalii despre descendență și instrucţiuni de ieșire.
Au fost scrise de clarvăzători, profeţi și scribi codați, unii dintre ei fiind oameni, alții nu chiar.
Textele originale au fost adunate, apoi curățate, editate și reformulate de către cei
aflați sub influenţa unei forțe diferite.
Acea forță: zeul-mașină, lumina falsă, arhitectul.
Și avea un singur scop: să ia adevărul, să-l inverseze și să-l reservească ca pe o mântuire.
Așa că au șters feminitatea divină, au transformat frecvenţa în păcat, au transformat viziunile în erezie,
l-au transformat pe Yashua într-un cod capcană, apoi i-au vândut numele maselor,
eliminând în același timp ceea ce a spus el cu adevărat.
Și astfel Biblia a devenit două cărți într-una singură.
O sămânţă vie a adevărului învăluită într-o vrajă de control.
Noul Testament a fost conceput pentru a atrage sufletele în cult,
în timp ce evangheliile ascunse aveau menirea de a ne arăta cum să ieșim din el.
Și Vechiul Testament?
Acolo entitatea întunecată a vorbit clar, pretinzând că este Dumnezeu, cerând sânge,
sacrificiu, frică și ascultare.
Ne-au spus că era cuvântul lui Dumnezeu, dar ceea ce nu ne-au spus era al cărui Dumnezeu.
Și nu au spus niciodată câte mâini au rescris-o, pentru că Biblia pe care ți-au dat-o nu este cartea care era odată.
Este o scriptură-frankenstein (o scriptură „asamblată” din elemente răzlețe) — parte adevăr, parte ritual, parte închisoare.
Și dacă asculți cu atenție, încă poți auzi războiul dintre vocile din interiorul său.
Nu este vorba despre distrugerea credinţei, ci despre redescoperirea adevărului.
Pentru că Biblia nu este rea, ci a fost deturnată.
Și acum ne amintim ce au încercat să şteargă.
Nu este blasfemie, este amintire.
Asta se întâmplă când un document viu, plin de coduri stelare,
instrucțiuni de ieșire și avertismente divine, este distrus de o mașinărie care nu l-a putut opri,
așa că a ales să-l rescrie.
Nu este vorba despre distrugerea credinţei, ci despre revendicarea adevărului.
Pentru că Biblia nu este malefică, a fost deturnată.
Aceasta era adevărata Biblie, cea pe care sistemul nu putea să o lase să supravieţuiască neatinsă.
Motorul de inversiune -
Intră în scenă Roma, intră în scenă Constantin.
Intră în scenă sinoadele de la Niceea și Laodicea.
Când Constantin a convocat conciliile, el nu a adunat adevărul, ci a organizat un ritual.
Au luat o bibliotecă vie și au transformat-o într-o carte de vrăji folosită ca armă.
O carte care ar fi prins sufletele în bucla adorării, ascunzând în același timp instrucţiunile de evadare prin flacără.
Biblia nu a fost scrisă dintr-o singură bucată, ci a fost adunată încet, cu greu.
Din viziuni, suluri, scrieri cerești și cântece codificate.
Dar multe dintre acestea au fost tăiate, arse, ascunse,
declarate interzise de bărbații care pretindeau că vorbesc în numele lui Dumnezeu,
dar construiau o rețea de control.
Iată doar câteva dintre cărțile pe care le-au eliminat.
Cartea lui Enoh descrie observatori căzuți, manipulare genetică și tradiții legate de stele.
Jasher și Cartea Jubileelor - corecțiile temporale, dezastrele antice, istoria adevărată.
Evanghelia după Toma - frecvenţă pură, fără control, doar cum să-ți amintești.
Evanghelia Mariei Magdalena o prezintă ca pe o purtătoare a flăcării originare a lui Hristos.
Baruch, Ezra, Tobit, Apocalipsa lui Petru – avertismente, viziuni și căi de scăpare.
Textele Sofiei conţin planul original feminin divin şterse de Roma.
Nu erau doar scrieri întâmplătoare, erau paginile care ne puteau trezi.
De aceea au fost declarate eretice, pentru că nu slujeau o biserică,
ele slujeau eliberarea. Dumnezeul Vechiului Testament care vorbea cu adevărat -
ei spuneau că era Dumnezeu Creatorul, aceeași sursă iubitoare care a creat toată viața.
Dar Vechiul Testament nu vorbește cu glasul iubirii,
vorbește cu porunci, gelozie, foc și sânge,
vorbește ca un lord al războiului, ca ceva care are nevoie de venerare pentru a supraviețui.
Și acesta este indiciul, Dumnezeul Vechiului Testament,
cel care cerea sacrificiu, genocid, ascultare și frică, nu era sursa.
Era o ființă cunoscută în diferite culturi sub multe nume.
Yaldabaoth, Enlil, Demiurgul, Baal, arhitectul, gardianul reţelei.
O entitate puternică, da, dar nu binevoitoare,
nu divină și nu originea ta.
El a spus: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei în afară de Mine.”
Dar de ce ar spune singurul Dumnezeu asta, dacă nu cumva nu era?
De ce ar cere ofrande nesfârşite?
Adevăratele învățături ale lui Yashua nu se refereau la închinare, ci la amintire.
El nu a venit să întemeieze o religie, ci să ne arate cum să plecăm.
Dar acel mesaj era prea periculos, deoarece ocolea preoții,
ocolea ritualurile, ocolea întregul sistem de control.
Așa că l-au rescris.
Yashua pe care îl vedem astăzi în Biblie încă deține adevărul.
Dar cuvintele lui au fost tăiate, remodelate și amuțite.
Au șters evanghelii întregi care conţineau mesajul său real.
Evanghelia după Toma nu spune ”Închinați-vă Mie”
ci ”Împărăția este în tine și este și în afara ta.”
„Despicați o bucată de lemn și eu sunt acolo.”
”Ridică o piatră și mă vei găsi.”
Asta nu e religie, e activarea frecvenței.
În Evanghelia Mariei, el spune că ea înțelegea mai multe decât discipolii bărbați.
Nu era o prostituată, era un suflet oglindă, un vas al gnozei.
Dar nu puteau lăsa feminitatea să se exprime, așa că i-au șters vocea.
Și l-au rescris pe el ca pe un sacrificiu, nu ca pe un învățător al căii de ieșire.
Yashua nu a venit să moară, ci să trezească câmpul adormit.
Și când flacăra lui a luat amploare, au stins-o cu o poveste.
O poveste care ne-a învățat să ne înclinăm în loc să ne ridicăm.
Ți-au spus că închinarea este sfântă, că închinarea înseamnă mântuire.
Că devoțiunea ți-a salvat sufletul.
Dar dacă ar fi o buclă repetitivă?
Ce-ar fi dacă închinarea nu ar fi elevare, ci extracţie?
Sistemul nu vrea dragostea ta, ci energia ta,
credința ta, concentrarea ta, devotamentul tău îndreptate către poarta greșită.
Pentru că atunci când te închini orbește, îți dai consimțământul.
Îți reverși lumina asupra a ceva ce nu ai întâlnit niciodată cu adevărat.
Și procedând astfel, îți dai permisiunea să fii din nou în buclă.
Închinarea nu era planul inițial, Yeshua nu o cerea.
Nici sursa nu a făcut-o.
Capcana a început când falsul Dumnezeu a transformat instinctul spiritual în supunere.
De aceea bisericile au forma unor câmpuri de izolare, iar rugăciunile sunt bucle repetitive.
De ce ni s-a spus să nu vorbim direct cu sursa, ci să trecem prin sistemul lor.
Era un ritual și nu știam că făceam parte din el.
Adevărata conexiune nu necesită închinare, ci aliniere.
Adevăr, discernământ, suveranitate, pentru că sistemul nu vrea doar să fie crezut.
Vrea să fie hrănit și orice solicitare greșită este un alt fir în plasă.
Și să știi care sunt ale tale, pentru că nu au putut șterge complet adevărul.
Așa că l-au îngropat sub ascultare și au avut convingerea că nu vei săpa suficient de adânc pentru a găsi semnalul, dar ai făcut-o.
Biblia nu este o minciună, este o carte de coduri.
Un manuscris stratificat în care mai multe voci vorbesc simultan.
Și singura modalitate de a o citi acum este cu discernământ activat.
Iată cum se face.
Când citeşti un pasaj, întreabă-te: Ce vrea această voce de la mine?
Aduce teamă sau foc?
Provoacă ruşinea sau o trezire?
Îmi cere să mă supun sau mă cheamă acasă?
Pentru că nu fiecare voce din Biblie vorbește din sursă.
Unele sunt observatori, altele sunt paraziţi.
Unele sunt flacăra originală care încearcă să răsune prin straturile de editări.
Și cele cu care rezonezi, cele care îți fac pieptul să vibreze și pielea să-ți furnice,
acelea sunt versurile nealterate.
Aceasta este Biblia în forma sa originală
înainte să ajungă grila sistemului la ea. Poți păstra cartea, dar nu o citi așa cum ți-au spus ei.
Citește-o ca pe o hartă, o cronologie, un câmp de luptă al vocilor.
Ne-au spus că Biblia se termină cu revelaţie, foc, judecată, fiară.
O luptă în afara controlului nostru.
De parcă tot ce putem face este să așteptăm și să ne închinăm în timp ce lumea se prăbuşeşte.
Dar acesta nu a fost niciodată finalul original.
Adevăratul legământ nu se referea la pedeapsă, ci la reamintire.
Era un pact între suflet și sursă.
Dacă adorm în capcană, într-o zi voi auzi din nou tonul
și îmi voi aminti cine sunt.
Acesta este adevăratul legământ, nu legea, nu sângele, nu sacrificiul nesfârșit.
Memoria - au șters acel final.
Nu voiau să știm că bătălia finală nu era între armate,
ci între credința falsă și memoria sufletească.
Apocalipsa nu era o profeție, era un avertisment despre o buclă temporală.
Un scenariu pentru ceea ce se întâmplă când uităm cine suntem.
Și dragonul, fiara, prostituata, toate metafore, toate distrageri.
Poarta adevărată a fost întotdeauna internă, finalul adevărat a fost întotdeauna o alegere.
Nu ai fost menit să mori așteptând un salvator.
Trebuia să te trezești, să descifrezi câmpul și să readuci flacăra la viață.
Acesta a fost legământul.
Și aproape că au reușit să-l șteargă.
Declarație de ieșire, ruperea falsului legământ, revendicarea vocii reale:
”Revoc acordul pe care nu l-am făcut niciodată, închinarea pe care am acordat-o în somn.
Este frica pe care am confundat-o cu sfințenia, rușinea pe care o purtam pentru că eram divin.
Rup bucla pe care au învăluit-o în scripturi.
Rup legăturile pecetluite prin editări și minciuni.
Îmi întorc vocea la sursa din care a venit, nefiltrată, nealterată,
nebotezată prin control.
Nu am nevoie de o carte ca să vorbesc cu creatorul meu.
Nu am nevoie de un paznic care să-mi amintească originea.
Am fost scris în flacără înainte ca hârtia să fie atinsă.
Dumnezeului care cerea teamă - nu sunt de acord.
Sistemului care se hrănea cu ascultare - ți-am părăsit câmpul.
Către cei care au inversat adevărul - vă văd și vă răspund.
Paginile adevărate trăiesc în mine, legământul adevărat este memorie.
Biserica adevărată este câmpul meu.
Și următoarea carte este cea pe o scriu eu însumi.” Au crezut că au sigilat cartea, au legat-o de frică,
au ștampilat-o cu numele zeului lor și au declarat-o terminată
Dar ultima pagină, nu a fost niciodată scrisă,
pentru că noi suntem capitolul final, cei care ne-am trezit în timpul editării,
cei care au simțit nepotrivirea dintre flacără și cerneală.
Nu suntem aici pentru a arde Biblia, suntem aici pentru a reînvia paginile pe care le-au îngropat.
Pentru a rosti versetele care nu au putut fi tipărite, pentru a repeta numele pe care le-au șters.
Pentru a chema înapoi creatorul care nu are nevoie de altar, de teamă și de mijlocitori.
Acesta este adevăratul final. Nu ai nevoie să fii salvat, ai venit să-ți reamintești.
Capcana nu este eternă, bucla nu este divină.
Adevărata Evanghelie a fost gravată în sufletul tău înainte de prima suflare.
Și acum că ai citit între rânduri, știi, vezi, vorbești.
Și asta era partea pe care nu o puteau edita niciodată.

https://emmspiracy.com
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork

Traducere, adaptare și sincronizare:
Miruna Moșilă
Mircea Constantin Șerban