Peste tot unde a existat Tartaria vezi aceleași marcaje, lucrări monumentale în piatră, arcade perfecte și machete geometrice.
Clădiri victoriene din cărămidă roșie, planuri de luptă stelare, structuri hidro-rezonante din lumea veche și evenimente de distrugere bruscă din secolul al XIX-lea.
Niagara are toate acestea, dar ascunse în umbra nonsensurilor turistice și a ceții.
Atât în Statele Unite, cât și în Canada, există clădiri care nu se potrivesc cu noua arhitectură de frontieră mondială.
Se potrivesc cu Sankt Petersburg, Praga, Londra veche, Amsterdam, orașele tartariene de pe malul râului.
Aceste clădiri erau deja acolo când au sosit coloniștii.
Cascada în sine nu era naturală.
Aici lucrurile devin interesante.
Hărțile originale ale regiunii arată un teren plat, cu râuri, dar fără diferențe de nivel mari.
Apoi, în anii 1800, din senin, Niagara se erodează în sens invers pe distanțe uriașe într-un timp suspect de scurt.
Dar eroziunea nu poate face ce s-a întâmplat acolo.
Mai mulți exploratori timpurii au descris caverne, arcade, stâlpi, camere săpate de om și un vuiet surd sub cascade.
Nu așa se formează cascadele naturale.
Așa arătau vechile motoare hidraulice tartariene după ce erau inundate, explodau sau se prăbușeau intenționat.
Niagara era o stație rezonantă uriașă alimentată cu energie hidraulică, nu un fenomen natural întâmplător.
Ceea ce ascund sub apă?
Nu vor seca niciodată Cascada Niagara, chiar dacă ar putea să o facă cu ușurință, pentru că ceea ce se află dedesubt ar distruge întreaga linie temporală istorică.
Sub cascadă se află camere de piatră, tuneluri din cărămidă, structuri în formă de cutie, zidărie geometrică, fundații din lumea veche.
Și acest lucru este confirmat.
În 1969, au închis partea americană a cascadei pentru reparații.
În perioada fără apă, muncitorii au găsit pietre mari sculptate, ziduri de sprijin antice, blocuri perfect modelate.
Și rămășițele unor structuri vechi pe care nimeni nu le-a putut explica.
Deci ce au făcut?
Au făcut câteva fotografii, au reumplut-o și au sigilat arhiva.
La fel ca Barajul Hoover, la fel ca Marele Canion, la fel ca inundația cu noroi din Mississippi.
Orice lucru tartarian este inundat, îngropat sau distrus.
În jurul Cascadei Niagara există două clădiri care arată exact ca și catedralele hidroelectrice rusești, stații de pompare din zona Baltică, palate acvatice otomane din Tartaria și avanposturi Starfall.
Acestea nu sunt americane, nu sunt canadiene, sunt din lumea veche.
Centrala hidraulică Niagara, cea veche, arată ca o catedrală.
Arcade, turnuri, coloane, cupole.
De ce?
Pentru că era o catedrală, dar dedicată energiei, nu religiei.
Tartarienii au construit săli de rezonanță acvatică care arată ca niște temple, deoarece puterea și spiritualitatea erau același sistem.
Coloniștii au venit mai târziu și au adăugat o poveste peste toate acestea.
Niagara nu era o cascadă.
Era un motor hidraulic construit de o civilizație veche cu arhitectură avansată, inginerie aliniată la rețea, tehnologie de rezonanță alimentată cu apă, sisteme de energie cu zero deșeuri și camere de amplificare a frecvenței.
Scopul său fiind alimentarea rețelei electrice din estul Tartariei.
New York, Ontario, Quebec, Montreal, toate conectate prin apă și linii energetice.
Când a avut loc resetarea, întreaga structură s-a prăbușit și s-a transformat într-o minune a naturii.
De aceea au făcut din ea un obiectiv turistic.
Deci nimeni nu pune întrebări.
Fă o poză, cumpără un magnet și du-te acasă.
Toate motoarele cu apă tartariene au un lucru în comun.
O intrare sigilată în spate sau sub apă.
Niagara are încă un sistem de peșteri interzise, mai multe tuneluri din cărămidă, o ușă de întreținere încuiată și o zonă restricționată, patrulată 24/7.
Vizitatorii nu se apropie niciodată de bază.
Pentru că, dacă oamenii ar fi ajuns vreodată la structura originală, ar fi putut vedea toate arcadele sculptate în simetria rocii, unghiuri intenționate și zidărie veche, care datează dinaintea colonizării.
Dacă ar admite asta, întreaga narațiune s-ar prăbuși.
Niagara produce energie electrică astăzi.
Imaginează-ți cât a produs înainte de colaps, când întregul sistem tartarian era intact.
Niagara nu era doar o cascadă, ci un nod într-o rețea planetară.
Pierderea Niagarei însemna pierderea rețelei energetice din est.
De aceea paraziții au păzit, de aceea au rescris hărțile.
De aceea au aruncat în aer anumite secțiuni cu dinamită, de aceea au transformat-o într-o glumă turistică.
Pentru că ceea ce se află dedesubt este mai vechi, mai puternic și imposibil de explicat cu versiunea lor asupra istoriei.
Cascada Niagara este unul dintre cele mai vizitate locuri de pe Pământ, dar ascunde și una dintre cele mai mari minciuni istorice de pe Pământ.
Adevărul este că Niagara nu a fost menită să fie o cascadă, nu a fost niciodată naturală.
Era parte din lumea veche, un motor hidraulic tartarian, îngropat, inundat și transformat într-o atracție turistică pentru a ascunde ceea ce fusese înainte.
Arhitectura pe care nu o pot explica prezintă imagini cu vechile centrale electrice și clădirile din jur.
Înainte de sosirea coloniștilor, existau structuri în jurul Niagarei care semănau cu Europa veche, Sankt Petersburg, Praga, orașele fluviale tartariene.
Centrale electrice asemănătoare unor catedrale, arcade masive, zidărie identică cu cea din locații aflate la mii de kilometri distanță.
De ce erau acestea aici înainte ca coloniștii să construiască ceva?
Pentru că nu le-au construit, le-au găsit.
Niagara nu a fost o cădere naturală, hărțile timpurii nu arată o cădere verticală.
Exploratorii descriu peșteri, camere sculptate și ecouri goale în spatele apei.
Aceea nu e eroziune, e mașinărie.
Acesta era un motor de hidrorezonanță, parte a rețelei tartariene.
În ziua în care au închis apa, în 1969, au închis complet cascada de pe partea americană, fără apă, doar piatră goală.
Muncitorii au găsit blocuri de piatră sculptate, ziduri de sprijin, fundații vechi.
Au fost făcute fotografii, apoi arhivate, iar apa a fost repusă în funcțiune.
Dacă era doar natura, de ce să ascundă dovezile?
Tartarienii foloseau apa ca sursă de energie, nu doar hidro-electricitate, ci și frecvență, rezonanță, vibrație, amplificare a energiei.
Niagara era un nod pe rețeaua estică, care alimenta cu energie New York, Ontario, Quebec, Montreal.
Când lumea veche s-a prăbușit, motorul s-a prăbușit, și în loc să o restaureze, au transformat-o într-o `minune a naturii`, ca să nu pună nimeni la îndoială.
Au dinamitat secțiuni, au inundat camerele, au construit platforme pentru a ascunde unghiurile structurii originale.
Apoi, de fiecare dată când vezi un obiectiv turistic, înlocuind o piesă de arhitectură avansată, te uiți la o acoperire, nu la natură.
Niagara produce energie astăzi, imaginați-vă ce producea înainte de cădere.
Imaginați-vă de ce era capabilă lumea veche, când rețeaua era intactă, când rezonanța era pură, când structurile erau vii.
Apoi, lovitura finală.
Nu au ascuns Niagara pentru că era frumoasă, ci pentru că era puternică.
Tocmai ai auzit adevărul despre Cascada Niagara.
Dacă vrei următoarea parte: harta, sistemul de tuneluri și grila estică tartariană, asigură-te că ești abonat, pentru că lumea veche renaște în amintiri.
https://emmspiracy.com
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere, adaptare și sincronizare:
Miruna Moșilă,
Mircea Constantin Șerban
Comentarii
Trimiteți un comentariu