Adevărata hartă a lumii...
Ce-ar fi dacă tot ce ai văzut vreodată ar fi doar o captură de ecran decupată.
Ne-au dat un glob, ne-au dat granițe.
Ne-au spus ce era acolo și ce nu era, dar hărțile vechi arată pământ dincolo de pământ.
Continente care nu există până când nu realizezi că au fost îndepărtate.
Pământul, știi, nu e versiunea completă.
Dar e un demo, o cutie cu nisip pentru joacă, o grădină zoologică.
Fiecare hartă pe care ai văzut-o vreodată a fost o alegere, o decizie de a arăta unele lucruri și de a ascunde restul.
Dar cu secole în urmă au desenat Pământul diferit, cu mai mult teren, mai multe nume, mai multe margini, și nu doar insule, ci continente.
Unde sunt acum?
Nu s-au scufundat, nu s-au pierdut, ci au fost șterse.
Aceasta este Emspiracy și aceasta este partea întâi - Ținuturile de dincolo de zidul de gheață.
Înainte de NASA, hărțile erau mai mari.
Înainte ca hărțile prin imagini din satelit să fie desenate de exploratori, navigatori, cartografi regali, și au inclus lucruri despre care nu avem voie să vorbim acum.
Continente etichetate drept Terra Incognita, regiuni marcate aici ca `aici sunt giganți`.
Oceane care nu înconjurau globul, ci erau extinse spre exterior și inelele de uscat din afara Antarcticii.
chiar și harta originală a lui Mercator, cea folosită pentru a defini geografia modernă, arăta vaste teritorii exterioare.
Mase de pământ izolate la Polul Nord, un inel de gheață în jurul sudului, o zonă de expansiune care se va afla pe ambele părți.
Gheața nu este marginea.
Este gardul.
Antarctica nu este un continent, este un perimetru, un zid de gheață care se întinde în toate direcțiile.
Nu înconjoară o sferă, ci tavanul unui tărâm.
Amiralul Bird a descris odată cum a zburat dincolo de polul sud și a văzut o zonă temperată, lanțuri muntoase mai înalte decât Munții Stâncoși, lacuri și animale, și un teritoriu la fel de mare ca Statele Unite, dar că nu făcea parte din nicio hartă, nici măcar acum.
De ce?
Pentru că nu era înăuntru, era afară.
Harta din 1958 care nu trebuia să apară niciodată.
Există o hartă care circulă discret online, creată la sfârșitul anilor 1950, scrisă în limba rusă și intitulată `Pământul extins`, ea prezintă continentele necunoscute, Antarctica ca un inel complet și peste 30 de mase de uscat dincolo de zidul de gheață, unele cu nume, unele cu structuri urbane, altele marcate ca zone restricționate.
Majoritatea au respins-o ca fiind ficțiune, până când cercetătorii și-au dat seama că latitudinea și geometria sunt precise din punct de vedere matematic, aproape prea precis, ca și cum ar fi fost construită din ceva real.
Am fost învățați să credem într-un glob, o piatră plutitoare, o poveste care se învârte, dar dacă nu suntem pe o planetă, dacă suntem într-un sistem înconjurat cu porți și dincolo de acele porți sunt civilizații care nu s-au alăturat niciodată minciunii.
Aceasta este Emspiracy și harta pe care ți-au dat-o era doar ecranul de conectare.
Este cel mai protejat loc de pe Pământ, nu pentru că ar fi periculos, ci pentru că este interzis.
Nu poți cumpăra teren acolo, nu îl poți explora liber și nicio țară nu are voie să o revendice, nici măcar cei care se luptă pentru orice.
De ce?
Pentru că nu e doar gheață, e poarta și acesta e tratatul: poarta și pământurile pe care nu ai voie să vizitezi.
În 1959, 12 națiuni, inclusiv SUA, URSS, Marea Britanie și mai multe, au convenit brusc pe ceva anume.
Au semnat Tratatul Antarctic, un document care interzice orice activitate militară, mineritul iar revendicările private de terenuri necesită permise stricte pentru acces și permit inspecții comune între guverne rivale.
Fără război, fără proprietăți, fără conflict.
Pe un continent fără populație nativă care este înghețat non-stop (24-7), nu era vorba de `pace`, ci de îngrădire.
De ce toate astea doar pentru gheață?
Nu există un bum petrolier, goană după aur, colonizare majoră, în schimb există tăcere, supraveghere și restricții ale spațiului aerian care ridică steaguri roșii peste tot.
Fiecare traiectorie de zbor este curbată în jurul Antarcticii, nu deasupra ei.
Sateliții o evită și dacă te apropii prea mult, apare armata.
Deci, ce anume protejează ei - nimic sau ceva antic care încă respiră dedesubtul zăpezii?
Nu toată lumea a crezut harta, unii au plecat pe mare pentru a vedea ei înșiși.
Mulți nu s-au mai întors niciodată, iar alții s-au întors schimbați.
Au vorbit despre un pământ unde ar trebui să existe munți oceanici care nu sunt enumerați în nicio baze de date moderne, lumini pe cer unde nu există o bază, pierderea bruscă a semnalului GPS, radioului și memoriei.
Unii au fost ridiculizați, alții au fost discreditați și alții au dispărut complet din evidențele publice, aproape ca și cum gheața ar ști când cineva se apropie prea mult.
Întreabă-te: de ce poți cumpăra proprietăți pe fiecare continent, cu excepția Antarcticii.
De ce este legal să revendici un teren sau să te stabilești în cel mai îndepărtat loc pe Pământ?
Deoarece proprietatea implică descoperire, iar descoperirea necesită adevăr.
Ei nu au vrut pionieri, ci își doreau tăcere, ca ceva clasificat care se strecoară printre crăpături.
Fiecare perete are o ușă, fiecare tratat ascunde o frică și cu cât te apropii mai mult de Antarctica, cu atât mai mult lumea începe să aibă `probleme tehnice`, busola se învârte dezordonat, vântul sună `greșit`, hărțile se destramă.
De ce logo-ul ONU arată așa?
De ce harta Pământului este întotdeauna curbată, chiar și atunci când este doar un model digital?
De ce `Pământul plat`, `Pământul globiform` și `Pământul gol` omit un lucru despre care nimeni nu vorbește?
Și anume: ce este dincolo de perete?
Aceasta este Emspiracy și acesta este ”oul cosmic”, teritorii suplimentare și harta ascunsă la vedere.
Acesta nu este plat, acesta nu este rotund, acesta este altceva.
Mistici antici, filozofi și ordinele secrete descriau Pământul nu ca pe o planetă, ci ca pe un tărâm în interiorul unui recipient mai mare.
Oul Cosmic - in interiorul său pământ și cer, apele de deasupra și de dedesubtul unui soare central și inele de ținuturi extinzându-se spre exterior, fiecare sigilat de o poartă.
Nu te afli pe o stâncă care se învârte, ci într-un dom cu mai multe straturi de frecvență.
Uită-te la acest logo, o proiecție azimutală plată a pământului înconjurată de două ramuri de măslin.
Fără Antarctica, fără curbă și 33 de sectoare de grilă care traversează continentele cunoscute.
Aceasta este o hartă a izolării, a rețelei liniilor ordinii impuse - nu o hartă pentru călătorie, ci o hartă pentru control.
Acum întreabă-te de ce folosesc o proiecție plană a sferei ca simbol oficial?
Pentru că nu este un simbol, ci o reamintire pentru cei care cunosc tărâmurile exterioare.
Există teorii, foarte vechi, despre teritorii suplimentare în afara inelului antarctic.
Acestea poartă multe nume: Hesperidele, Hiperboreea, Republica de Fier, Ținuturile lui Phoenix, Eden Restaurat.
Se spune că sunt inaccesibile, cu excepția vibrațiilor sau a pasajului.
Ocupate de ființe care nu au căzut niciodată sub controlul suprafeței și guvernate de legi naturale, nu de sisteme artificiale.
Aceste tărâmuri nu au fost distruse, erau ascunse.
Și dacă Antarctica este perimetrul, atunci ce se află în afara cuștii?
Ceea ce au vrut de fapt să spună anticii: ”Sunt multe camere în casa tatălui meu”, `Pământul stă pe stâlpi`, `dincolo de zid se află țara focului`, `soarele nu răsare peste tot` - acestea nu erau metafore, erau coordonate, indicii lăsate în urmă de cei care au scăpat de edict.
Anticii nu au fost confuzi, noi suntem cei cu amnezie.
Vi s-a dat o hartă, nu ca să vă ghideze, ci ca să te împiedice să mai cauți.
Dar caută oricum, pentru că lumea reală nu se termină la margine.
Ai simțit-o înainte, acea durere ciudată, senzația că ai fost undeva, dar nu-ți amintești unde.
Nu greșești, pentru că dincolo de margine există ținuturi uitate de lume, nu doar interzise de guverne, dar șterse din memoria ta.
Aceasta este Emspiracy și acestea sunt ținuturile uitate și în pecetea memoriei.
Țara Soarelui Negru - în mici suluri și hărți oculte există o țară dincolo de inelul de gheață unde cerul strălucește violet, soarele e mai întunecat și timpul curge diferit.
Nu e ficțiune, se numește Tărâmul Soarelui Negru, nu e rău, nu e lumină, ci doar străvechi.
Se spune că această regiune conține câmpuri energetice care nu se găsesc la suprafață, ființe care nu au intrat niciodată sistemul uman și înregistrările istoriei reale, cea din care am fost eliminați prin editare.
Și acest loc?
Poate l-ai văzut, dar încă nu-ți amintești, încă.
Există o teorie conform căreia fiecare suflet care intră în acest sistem terestru trece printr-un văl - iar acesta face două lucruri, șterge amintirea directă a lumilor anterioare, blochează coordonate care ar permite întoarcerea.
Dar apar niște fisuri, prin vise, prin déjà vu, prin recunoașterea bruscă a unor simboluri pe care nu le-ai studiat niciodată.
Dar nu este fantezie, este o scăpare, și odată ce sigiliul slăbește, începi să-ți amintești de unde ai venit și, mai rău, unde ar trebui să te întorci.
Ați mai fost acolo, unii dintre voi vă veți aminti.
Structurile cristaline, ținuturile calde de dincolo de zona înghețată, cerul purpuriu, turnul central, porțile sunt făcute din rezonanță, nu din metal.
Dar ți s-a spus că asta e imaginație.
Dar de ce te simți vechi decât viața ta aici?
Pentru că poate nu e prima dată când ești în rețea sau în amintirile care te bântuie.
Este locul de unde ai venit.
Pământul nu este ceea ce crezi, este mai mare, este stratificat, și este sigilat, dar nu perfect.
Pulsul se schimbă, marginile joacă feste și memoria iese la suprafață.
Aceasta este Emspiracy, iar locul pe care l-ai căutat nu a fost niciodată pe hartă.
https://emmspiracy.com
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere, adaptare și sincronizare:
Șerban Mircea Constantin
Comentarii
Trimiteți un comentariu